La 1 septembrie, Toma Biolan ar fi putut împlini 81 de ani, dar destinul a vrut altfel, poetul, prozatorul și umoristul decedând la Pitești la 18 iunie 2004, la doar 63 de ani, lăsând un gol ce nu poate fi umplut, îndeosebi în sufletul soției sale Virginia, cea care, spre deosebire de multe alte soții de scriitor, i-a promovat, și în prezent, caută să-l mențină în atenția publică.
S-a născut în satul Frasin-Deal, comuna Cobia, judeţul Dâmboviţa. A absolvit: Liceul Ienăchiţă Văcărescu din Târgovişte şi Facultatea de limba şi literatura română, Universitatea din Bucureşti (1964). Până în anul 1967 este profesor de limba română la Şcoala generală din Cobia. În iulie 1967 ajunge la Piteşti, ca redactor la revista Argeş (unde rămâne până la 31 decembrie 1970). În același an, Geo Dumitrescu îl remarcă, socotind că Toma Biolan este un poet ce poate fi prin „luciditate, inteligenţă”, „precizia severă a expresiei” şi „discreţie”. Și da, a fost, ca om, de o mare discreție și bunătate. Timp de doi ani este detaşat la Centrul de valorificare a creaţiei populare Argeş. Din 1973 şi până în momentul decesului a fost secretar literar la Teatrul Al. Davila din Piteşti.
Citește și Toma Biolan, un sceptic melancolic
I s-au reprezentat peste zece piese pentru copii la mai multe teatre de păpuşi şi marionete din ţară, cele mai multe la Teatrul Aşchiuţă Piteşti, precum Roman năzdrăvan, Jocul cu focul, Cei trei purceluși, Nu vă țineți de drăcii, Aventuri în savană.
A colaborat cu revistele Astra, Ateneu, Ramuri, Argeş, Journal roumain des poetes (Belgia). Înființează și conduce revista de umor Tifla (1990, 1992, 1994)1. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din 1990 și membru fondator al Filialei Pitești a U.S.R. în 2002.
Toma Biolan a publicat mai multe cărți: Templu grec (versuri, 1970), Micul dorobanț (piesă într-un act, 1977), Pasărea paradisului (versuri, 1979), Nuferi în somn (versuri, 1983), Arțagul (teatru, 1983), Test de fidelitate (schiţe satirice, 1986), Cartea care zâmbeşte (versuri pentru copii, 1987), Cu zâmbetul pe buze (coautor, culegere de schiţe şi povestiri umoristice, 1989), Cu şoimul pe umăr (versuri, 1998), Şi păsările învaţă să cânte (povestiri, 1991), Reţetă pentru greţuri (schiţe satirice, Editura Sport-Turism, 1992), Una pe faţă, una pe dos. Tricotaje în doi peri (aforisme, Piteşti, 1998), Izvoare-n cer şi pe pământ (versuri, 2001), Seducător, Tănase (versuri, 2002), Idei căzute pe gânduri (aforisme, 2004).
Despre opera sa au scris elogios Geo Dumitrescu, Alex Ștefănescu, Laurențiu Ulici, Al. Piru, Val Condurache, Paul Everac, Aurel Iordache, Virgil Diaconu, Marin Ioniţă, Mircea Bârsilă, Magda Grigore ş.a., fiind prezent în numeroase dicționare.
Citește și Un fost magistrat piteştean, o revelaţie literară
Citește și Remember Toma Biolan – 15 ani de la moartea poetului
0 Comentarii