E supărat pe viață, pe lume, pe profesori, pe studenți, pe ministru, pe Senatul Universității și nu în ultimul rând pe jurnaliști. Pe viață că e grea, pe lume că e rea, pe profesori că sunt mulți și nu vor să muncească cu un leu pe oră, pe studenți că sunt puțini, pe Senatul Universității că a ajuns mai important decât Universitatea, iar supărarea pe jurnaliști e un loc comun, e sport național.
Stimați cititori, astă vară au apărut, inclusiv în Jurnalul de Argeș, informațiile despre medalia de aur pentru inventică, obținută la Geneva de un profesor și căpușarea acestuia de către decidenții din Universitatea Pitești (rectorul Didea, un lider sindical și un controversat profesor-patron), care s-au trecut co-autori ai invenției. Adăugat la faptul că a plagiat integral programul cu care a candidat la funcția de rector, a fost absolut normal să apară titluri ca „rectorul copy-paste”, „mangla cum fraude” etc. Sau când îi dădea salariu de 3000 de euro pe lună lui Jeffrey Francks, omul FMI-ului, nu se gândea ce cred cei care predau pentru 14 milioane lei vechi pe lună? Doar să fi vorbit pe banii lui, nu de banii universității, bani publici. Indiscutabil, dl Didea a făcut câteva erori copilărești. Deși, ca să nu știi că românii au alergie la minciuni privind calificarea universitară de când țața Leana era „Academician Doctor Inginer de largă recunoaștere internațională”, e mai mult decât eroare. Ei bine, văzând că nu face ce ar trebui să facă, mai ales dacă e vinovat de ce zic ziarele (personal, eu încă nu știu care este adevărul), i-am dat un telefon, să-l invit la o cafea și să încerc să-l ajut cu un sfat prietenesc. Ei bine, stimați cititori, dl rector Didea m-a surprins cu un „eject” scurt, nervos, dar total incorect din punctul meu de vedere. Am înțeles că e supărat pe articolele din ziar. Nu detaliez.
Dacă mi-ar fi răspuns la telefon, cu mare grijă la vorbe, l-aș fi sfătuit să facă o conferință de presă, în cea mai mare aulă, și să-și ceară iertare de la studenți și de la profesori, să se angajeze la decență maximă, cum de fapt cere funcția, și să ducă Universitatea acolo unde scria în programul cu care a candidat, așa plagiat cum era. În fond, ideile erau bune. Și, bineînțeles, să renunțe public la nemernicia de co-autorat la invenție. Asta obligatoriu. Pitind gunoiul sub preș, în opinia mea, dl Didea dezbracă noțiunea de rector, primus inter pares, de esență. Ori, cuvântul „rector” e un cuvânt greu. Foarte greu. Amintesc, din familia de cuvinte, doar „rectitudine” și, vai de capul nostru, „corectitudine”. L-aș mai fi sfătuit să găsească un profesor tânăr, cu mintea brici, pentru funcția de purtător de cuvânt, și, nota bene, l-aș mai fi sfătuit să iasă, cât mai repede și cât mai onorabil, din agățarea asta aiurea de numele și prestigiul Casei Regale, care tot un fel de căpușare nefericită pare. Pentru că, mai devreme sau mai târziu, Casa Regală, pentru care onorabilitatea e în fișa postului, va renunța la patronajul unei universități în cădere liberă. Nu l-aș fi sfătuit de rău. Și, într-un fel, aveam chiar și o oarecare responsabilitate, întrucât Jurnalul de Argeș l-a sprijinit din toate puterile pe dl Didea să ajungă rector. Pur și simplu profesorul Didea și echipa lui reprezenta speranța de schimbare de atitudine a conducerii Universității Pitești față de lume și viață, ca să băgăm în seamă și filozofia. Nerăspunzându-mi la telefon, am înțeles că s-a supărat iremediabil pe cele scrise de ziariști și a pus cruce comunicării.
Deși nu m-am simțit bine, recunosc că e dreptul domniei sale să comunice cu cine vrea și când vrea. Cu această faptă a rectorului Didea sunt cu totul de acord. Însă cu încă o altă faptă a rectorului Didea nu sunt de acord deloc. Nu sunt de acord cum cheltuie dl rector banii universității, care sunt bani publici, iar aceștia trebuie cheltuiți legal și transparent, fără nicio legătură cu umorile de moment ale nimănui. Punctual, mă refer la banii cheltuiți cu campania de publicare în presa locală a ofertei Universității Pitești pentru anul școlar 2013-2014. În mod ilegal și netransparent, în opinia mea, Jurnalul de Argeș, un actor cunoscut pe piața de publicitate, datorită audienței și tirajului său, a fost exclus de la accesarea unor fonduri la care avea tot dreptul, pentru că sunt bani publici la mijloc. Nu știu dacă acum sunt exact sau doar răutăcios, dar faptul că sunt studenți puțini s-ar putea să fie și din cauză că cititorii Jurnalului n-au aflat de existența Universității Pitești. Însă, dle rector Didea, în afară de interes, Universitatea Pitești avea obligația, repet, obligația, ca să înțeleagă și noua angajată de la „Relații cu Clienții”, să ne informeze de la început despre existența acestor bani publici, precum și despre criteriile de calificare pentru accesarea lor. Din acest motiv, Jurnalul de Argeș se va întâlni în instanță cu Universitatea Pitești. Faptul că Jurnalul de Argeș vă critică, pentru ceea ce trebuie să fiți criticat, nu vă dă dreptul să-i sabotați funcționarea. Una-i una și alta-i alta.
Cristian VASILE
P.S. – Ca o paranteză, rectorul Barbu, când a intrat în aceeași fundătură cu presa, a apelat la ziaristul Nae Badiu.
0 Comentarii