Slabe speranțe pentru ca Piteștiul și Argeșul în general să poată căpăta rol de capitală în viitoarea regiune care ne va include, alături de alte șase județe. Aș vrea să pot susține contrariul, la fel cum am vrea cu toții, dar asta ar însemna o amăgire colectivă. Situația reală, privită la rece, arată șanse extrem de reduse să ne plasăm pe primul loc ca influență, iar asta se vede nu doar la nivel politic sau administrativ, ci și pe hartă, odată cu inaugurarea pripită a autostrăzii București-Ploiești, făcută parcă înadins să ne arate tuturor pe unde duce traseul spre viitoarea capitală de regiune. Factorul economic ar fi unicul argument care ne-ar putea da o oarecare șansă să putem concura cu Prahova, pentru supremație. Dar nu ca dezvoltare superioară, ci doar prin prezența în Argeș a uzinei Dacia-Renault, care, dacă nu mă înșel, este al doilea mare contributor național la PIB, după Petrom. Adică o oportunitate pentru județ de a pune pe masa negocierilor care se vor face o carte cu adevărat mare. Dar, din păcate, cam singura. Doar prin capacitarea celor de la Renault, cărora nu le convine cu siguranță o concentrare instituțională de decizie la Prahova, s-ar putea găsi o cale spre succes în efortul de a ne impune în fața celorlalți. Cu condiția ca și factorul politic din județ să fie de aceeași talie ca influență la București, acolo unde se vor tranșa interesele, funcție de puterea fiecăruia de convingere. Din păcate pentru noi, la acest capitol, cel politic, suntem varză. Practic, n-avem pe nimeni care să susțină interesele Argeșului acolo unde trebuie, n-avem nicio voce cu adevărat influentă la vârf. Și nu ne-ar trebui doar una, ci un adevărat cor, care să interpreteze legat și cu putere aceeași partitură. Ce-avem noi? Avem cor politic, e adevărat, dar pe cât de pițigăiat, pe atât de leșinat evoluează pe scenă.
Prezența la limita invizibilului a județului Argeș în conducerea structurilor guvernamentale și parlamentare este bolovanul care ne va trage în jos. Sigur, prin județ, toți politicienii se dau lei, dar la București, unde se dă ora exactă, încep să toarcă pisicește prin cabinetele importante. Cu excepția ministrului agriculturii, Daniel Constantin, deputat de Pitești, care are privilegiul să toarcă în propriul cabinet, ori în ședințele de Guvern. Însă ce speranțe să ai de la el că se va putea bate la regionalizare pentru Argeș, câtă vreme e ditamai co-președintele USL și n-a fost în stare să impună pentru județ măcar un șef de comisie parlamentară la agricultură, deși l-a avut la îndemână pe senatorul Tămagă? Din nefericire, cu Constantin începe, dar se și termină, lista prezenței argeșene în Guvern. De la el în jos, potopul. Nici măcar un secretar de stat din zecile de posturi, niciun șef de agenție, pustiu pe toată linia. Când vin prin județ, parlamentarii noștri au o senzație de vertij, crezând că sunt atât de valoroși, încât li se învârt colegiile după dânșii. Amețeală din care rezultă și traiectorii împleticite pe la București unde, în loc să acționeze concentrat, uniți în aceeași direcție, preferă să sufere, într-o cruntă dezbinare, de nebăgare în seamă.
Toată această situație păguboasă își are originea în însăși atmosfera care domnește în interiorul USL-Argeș. Care, sub masca unei unități măsluite, ascunde sub preș o dezbinare atroce. Lucru foarte bine știut, ba chiar și încurajat de la București. Acolo unde, când au șansa să facă anticamere mai scurte, liberalii sunt asmuțiți pe pesediști și viceversa. La PSD, ipocrizia este și mai mare. În sensul că liderii defilează la braț prin ziare, dar fiecare și-a construit, prin subteranele de partid, propriul mușuroi de influență. Ei cred că se întăresc astfel, în lupta internă pentru putere, dar în realitate se șubrezesc, iar această politică oportunistă și separatistă nu face altceva decât să slăbească din interior puterea întregii organizații PSD. Care, deși s-a plasat constant în topul scorurilor obținute la alegeri, nu reușește, iată, să devină mai vizibilă la vârf, acolo unde se iau deciziile cu adevărat importante. Situația le convine de minune altora, din alte județe, mai uniți, mai curajoși și mai orientați, care se bucură cu siguranță să vadă un competitor important cum este Argeșul, împins spre periferie pe harta influenței decizionale și a competiției de dezvoltare în interiorul regiunii din care vom face parte. Din păcate pentru noi toți, puterea USL-Argeș la vârf nu începe cu „p” mare, cum era de dorit, ci cu „f” mare.
Mihai BĂDESCU
0 Comentarii