Cunoscut și recunoscut în toată țara ca unul dintre cei mai importanți prozatori, cronicari literari și publiciști de azi, Dumitru Augustin Doman, trăitor la Curtea de Argeș, pe str. Vlad Țepeș (stradă pe care a „strecurat-o” în numeroase proze), lucrează, în prezent, la o carte de versuri!
S-a impus criticilor și cititorilor prin volumele „Povestiri cu contrapunct” (1985), „Sfârșitul epocii cartofilor” (1999), „Meseria de a muri” (2007), „Concetățenii lui Urmuz” (2007), „Moartea noastră cea de toate zilele” (2008), „Generația 80 văzută din interior” (2010), „Cititorul de roman” (2010), „Sâmbătă, duminică și alte singurătăți” (2015), „Zbateri facile, strădanii futile” (2017) și „366 de însemnări din anul pandemiei” (2021).
E comentat și respectat de către cei mai cunoscuți critici literari din țară care scriu despre cărțile sale. De exemplu, cartea de „Zbateri facile…” a avut atât de multe și rapide reacții publice, încât autorul le-a strâns într-un consistent volum, „O carte și urmările ei. Comentarii critice” (2019).
Dar iată, la cei 69 de ani ai săi, neobositul și veșnicul observator atent al vieții spirituale românești, a început să scrie și versuri. Nu pentru a fi în rândul generației 80, ci pentru că așa a simțit nevoia să se exprime sau ca o demonstrație de talent. Debutul absolut ca poet s-a înregistrat în revista „Oltart”, de la Slatina, urmând grupajul din revista „Argeș”, din decembrie. Doman, și în poezie, reia vechile sale obsesii, mai ales a morții, cum se vede și din poezia „Cenușă”: „Moare în fiecare toamnă frunza/de platan și/ se transformă în cenușă./ Piere libelula în fragedă bătrânețe/ și se preface în cenușă./ Se aruncă la gunoi hoiturile șobolanilor/ care devin cenușă./ Faptele bune, faptele rele sau banale/ mai puțin cele geniale/ ale oamenilor/ în cenușă se prefac./ Oamenii înșiși se nasc/ iubesc și mor/ apoi devin cenușă./ Cenușa – atotcuprinzătoarea vatră a lumii.”
Atenție, poeți ai generației 80! Vine tare din urmă… poetul D.A.D.!
0 Comentarii