Comportamentul rigid, de tipul „stăpân de sclavi” trebuie să înceteze și să fie înlocuit cu dialogul social.

Modificarea Legii dialogului social este urgentă!

Constituția României, art. 43(1):
“Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale”

Comunicare publică, 25.01.2022

Conflictul de muncă de la nivelul Societății de Transport București a încetat astăzi. Deși organizația sindicală de la nivelul STB nu aparține structurii noastre, intervențiile făcute în această perioadă de anumite personalități, oficiali publici și de către unii reprezentanți ai mass-media, au arătat în fapt un atac concertat împotriva instituției sindicale și a liderilor de sindicat.

Citește și: La înmormântarea omului de afaceri Laurențiu Floroiu, fost preot, nu au bătut clopotele iar preoții nu i-au rostit numele

Având în vedere aceste aspecte, în calitate de organizație sindicală reprezentativă la nivel național și membră a Confederației Europene a Sindicatelor și a Confederației Sindicale Internaționale, avem obligaţia să intervenim şi facem următoarele precizări:

• Este de menționat că dreptul salariaților la grevă este prevăzut de Constituția României, formă de acţiune sindicală care inseamnă un sacrificiu pentru salariaţi, afectându-le venitul familiar precar pe care îl au, însă este unicul instrument care obligă capitalul (prin angajator) să intre în dialog;
   
• În absența dialogului social real și constant, greva este singura formă a salariaților de a atrage public atenția asupra unui comportament anormal, de multe ori de tip feudal al capitalului reprezentat prin angajatorul unității respective, chiar dacă prin grevă anumite segmente ale societății ar putea avea de suferit; fenomenul este mai relevant în cazul grevelor realizate în domeniul structurilor aparținând serviciilor de utilitate publică și interes general (educaţie, sănătate, transport public);
   
• Faptul că dreptul la grevă este garantat de Constituție, cât și de convențiile internaționale ratificate de statul român, dar legea de aplicare îl încalcă, demonstrează că decidenții politici nu acționează în spiritul construcției unui stat de drept în folosul cetățenilor. Legea 62/2011 a dialogului social permite declanşarea unui conflict de muncă numai prin asumarea răspunderii de către organizaţia sindicală reprezentativă, în anumite condiţii, foarte restrictive, care sunt greu, uneori chiar imposibil de îndeplinit;  
   
• Dacă dăm la o parte discuţiile de suprafaţă, vedem esenţa problemei: puterea politică a îngrădit arbitrar şi abuziv dreptul la grevă și la negocieri colective timp de aproape doi ani, timp în care situaţia economică şi socială a suferit schimbări majore. Interdicția completă a grevei în unele domenii pe perioada stării de alertă, printre care şi transportul public, precum și limitarea numărului de participanţi la proteste (infim faţă de congrese sau manifestări culturale), sub pretextul situației epidemiologice, arată că decidenții își doresc controlul și împiedicarea manifestării nemulțumirii cetățenilor față de măsurile pe care le iau. Doar că, oricât ai interzice posibilitatea manifestării lor legale şi organizate, nemulţumirile rămân şi se acumulează. Consecinţa este că se vor manifesta imprevizibil şi posibil violent, iar creşterea frecvenţei protestelor şi grevelor spontane în ultimul timp stă mărturie acestui fapt;
   
• Ceea ce nu se înţelege foarte bine este că rolul sindicatului este tocmai acela de a evita conflictele. Instrumentele pe care sindicatul le are la dispoziţie pentru a realiza pacea socială sunt: dialogul social, consultarea şi negocierea colectivă. Dacă aceste instrumente sunt blocate, prin efectul legii sau prin refuzul de dialog şi lipsa de cooperare a patronatului, conflictul este inevitabil. Din nou, şi în cazul STB, s-au prezentat dovezi că sindicatul a făcut demersurile care îi revin pentru a evita conflictul, fiind blocat de atitudinea managementului şi lipsa acestuia de dialog;
   
• Dacă o conducere nu a putut evita o întrerupere a muncii de către majoritatea salariaților, a refuzat dialogul cu reprezentanții acestora, de fiecare dată când aceştia au semnalat problemele, a refuzat negocierea unui contract colectiv de muncă, a amenințat în loc să găsească soluții, atunci această conducere arată incapacitate managerială şi responsabilitatea conflictului îi aparţine în totalitate.
   
• Nemulțumirile salariaților, enumerate de cei care au încetat munca voluntar, sunt justificate și reale (condiții de muncă neadecvate, lipsă piese de schimb care duce la reducerea normei de muncă și implicit a veniturilor, dar și probleme tehnice care pun inclusiv siguranța transportului în pericol). Acestea trebuie să constituie subiectul principal de discuție.
   
• Faptul că Justiţia se pronunță foarte rapid când este vorba de cetățean, dar jafurile și deciziile eronate care fac parte din “răspunderea” aleșilor şi decidenţilor nu sunt rezolvate în termen și devin perimate nu creează premisele ca cetățeanul de rând să mai creadă în justiție.

Citește și: Încurcate sunt căile popii de la Crucişoara! Avem plângerea făcută la Arhiepiscopie / Popa Hari a mutat morţii din cavou fără ştirea rudelor

Întrucât comportamentul rigid, de tip stăpân de sclavi demonstrat până acum trebuie să înceteze, CNS Cartel ALFA solicită:

Modificarea de urgenţă a Legii dialogului social pentru prevenirea problemelor viitoare!

Constituția României:

ARTICOLUL 16 Egalitatea în drepturi
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. 
    A se vedea şi Decizie 25/2011. 
(2) Nimeni nu este mai presus de lege. 

ARTICOLUL 22 Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică
(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate. 
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant. 

ARTICOLUL 40 Dreptul de asociere
(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. 

ARTICOLUL 41 Munca şi protecţia socială a muncii
(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă. 
(2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege. 
(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore. 
(4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii. 
(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.

ARTICOLUL 43 Dreptul la grevă
(1) Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.