Preţul tăcerii lui Zorro din Universitatea Piteşti

de | 30.10.2013 23:12 | Dezvăluiri

# Magnatul Axinte (foto) a cumpărat tăcerea liderului sindical Bărbuceanu cu mese, scaune şi utilaje de bucătărie. Cu toții am rămas uimiți să aflăm, în urmă cu câteva luni, că nemilosul justițiar al Universității Pitești, Mircea Bărbuceanu, liderul sindicatului SLUP, a devenit coleg de brevet de invenție cu controversatul magnat din construcții, Gheorghe Axinte, de la Argecom. Cei doi au făcut parte, în primăvara acestui an, dintr-o echipă de inventatori în domeniul fizicii, premiată cu aur la Salonul de Inventică de la Geneva. 

Chestiune care merită, desigur, aprecierea de rigoare, dar naște totodată și o basculantă întreagă de controverse. Pare chiar un miracol să-l vezi acum pe Bărbuceanu de braț cu Axinte la Geneva, asta după ce ani de-a rândul liderul de sindicat l-a tocat pe magnat, făcându-l mici, cârnăciori și fărâme pentru afacerile de multe milioane de euro derulate de acesta cu Universitatea, pe vremea fostului rector Gheorghe Barbu. În Universitatea Pitești este binecunoscut jihadul purtat de liderul SLUP, pe post de Zorro, cu ex-rectorul Barbu și Gheorghe Axinte, acuzați la pachet, pe la toate organele și prin presă, că au prăduit instituția cu sume uriașe. Atât de mare era înverșunarea lui Bărbuceanu pe cei doi, încât te-ai fi temut că dacă se vor întâlni vreodată față în față într-un loc întunecos, toată înfurceala va deveni chiar sângeroasă. Apoi, ce să vezi! La foarte scurt timp după instalarea noului rector, Ionel Didea, la cârma UPIT, sindicalistul Bărbuceanu a început să simtă subit o simpatie tot mai mare față de afaceristul Axinte, cel pe care-l bălăcărise anterior atât de temeinic, încât să nu-l mai spele nici operatorul regional județean Apă-Canal 2000 SA. Măi, să fie! Va să zică trădare, trădare, de trei ori trădare! Că la mijloc se află niscaiva interese, menite să mijlocească această uluitoare schimbare de atitudine dintre cei doi foști dușmani, este evident. Și dacă ar încerca să le conteste, Mircea Bărbuceanu n-ar face altceva decât să se facă și mai mult de râs, după ce toată lumea a văzut că, de fapt, interesul poartă fesul în ce-l privește, iar acesta este atât de mare, încât îi pică peste ochi. Mai rămânea de stabilit doar prețul care a făcut posibilă transformarea urii inițiale în dragostea fierbinte de astăzi. Iar acum țineți-vă bine, că v-am spus că toată treaba este de râs. O să faceți o burtă întreagă, după ce veți vedea cum sindicalistul Zorro de la Universitate dezvăluie singur care a fost trocul picării la pace cu cel despre care spunea, până nu demult, că îi este rușine să-l aibă coleg de catedră. Iar acum îl are chiar și coleg de invenție. Cu niște mese, scaune, canapele și câteva utilaje de cârciumă și-a plătit Axinte liniștea, în vreme ce Mircea Bărbuceanu a suferit o miraculoasă transformare din leu-paraleu, într-o bancnotă de 1 leu, prețul modic la care se spune că și-a închiriat magnatul acareturile din fostul restaurant Academica sindicatului condus de Zorro. Dai un leu, dar stai în față…

Din duşmani neînfricaţi, inventatori premiaţi

Se aflase de mai multă vreme că Gheorghe Axinte a închiriat la SLUP, pe un preț derizoriu, mai multe obiecte de mobilier și de bucătărie pe care le avea depozitate la fostul restaurant Academica din Târgu din Vale. Toată lumea vorbea de asta, cu gura până la urechi, dar nu apăruse încă proba care să demonstreze comica tranzacție, în urma căreia sindicalistul și magnatul au devenit din dușmani neîmpăcați, inventatori premiați, de-ai zice acum că sunt chiar frați. Dovada a detonat-o chiar Mircea Bărbuceanu, printr-un mail triumfalist trimis în data de 9 decembrie 2012, colegilor săi de sindicat. Și în care era inclus victoriosul pasaj, eroic chiar în materie de luptă sindicală, dar și erotic în materie de lingușeală:

Contract-surpriză!

„Într-un gest extrem de interesant și neașteptat, SC ARGECOM SA a pus la dispoziția Sindicatului nostru toate dotările sale din imobilul ACADEMICA prin intermediul unui contract strict formal (închiriere pe o sumă modică). Acestea se cifrează la circa 1,5 miliarde de lei vechi! Consiliul Sindicatului lărgit a aprobat în unanimitate încheierea contractului. Acest contract nu ne obligă prin nimic, dar dovedește că, spre deosebire de mulți alții, Gheorghe Axinte a înțeles – chiar dacă în al 12-lea ceas… – că Gheorghe Barbu a plecat și că este momentul să reintre pe calea normală, aceea în care o parte a câștigului său să se reîntoarcă întregii comunități academice a Universității din Pitești. Vom folosi acest contract pentru a negocia cu cine va prelua imobilul – și, sperăm, va face din acesta un loc unde să putem servi o masă ieftină și bună – o reducere de 10-20% pentru membrii noștri și o prioritate de angajare a rudelor membrilor SLUP și a studenților Universității din Pitești. De asemenea, vom avea astfel un atu în a impune ca o parte importantă a studenților noștri de profil să facă practică acolo”.
Așadar, oportunist cum îl știm, Gheorghe Axinte a găsit pe loc osciorul prin care să-i pună cu botul pe labe pe dulăii sindicatului SLUP, în frunte cu cel mai fioros dintre aceștia, Mircea Bărbuceanu. Care s-a emoționat atât de mult de realizarea sa, încât i-a scăpat și o limbă de recunoștință pe mâna care-i azvârlise osul, printr-un gest „extrem de interesant și neașteptat”. Interesante și neașteptate sunt însă și veleitățile antreprenoriale ale sindicalistului, care a priceput pe loc că acareturile lui Axinte, dacă tot au fost închiriate aproape moca, ar putea fi o cale spre alte câștiguri gustoase ulterioare, sub forma unor mese ieftine și bune, cu preț redus pentru sindicat, dar și o oportunitate pentru angajarea… rudelor membrilor SLUP. Altfel spus, o ciorbiță ieftină și bună de interese, asta i-a servit Axinte lui Zorro de la sindicat, înmuindu-i paloșul dreptății ca un cârnăcior. Ia să vedem însă în ce constau bunurile închiriate de Argecom la sindicat, care l-au îmbunat atât de mult pe Bărbuceanu, încât acesta mai că n-a ajuns să-i mănânce din palmă fostului „cvasinecunoscut zidar, pe nume Gheorghe Axinte”, cum îl alinta liderul SLUP pe magnat, când umbla cu sabia scoasă din teacă prin Universitate și-i demasca potlogăriile de se cutremurau și geamurile din Universitate, inclusiv cele de la toaletă, de indignare.

Zorro de la sindicat cuptor de pizza și-a luat

Am făcut rost și de tabelul cu bunurile care i-au pus fermoar la gură lui Mircea Bărbuceanu, în relația sa cu magnatul Gheorghe Axinte. Toate depozitate la Academica și închiriate la preț de-o ciorbă de burtă sindicatului SLUP. Citiți și luați aminte cu ce se potolește cel mai bine lupta sindicală:
# Scaune – 130 buc.: 22.740,9 lei
# Mese – 63 buc.: 28.350 lei
# Scaune speciale – 6 buc.: 900 lei
# Canapea 3 locuri – 2 buc.: 1928,16 lei
# Grill Toaster dublu pentru sandwich – 1 buc
# Cuptor pizza+suport cuptor – 1 buc.: 7982,88 lei
# Frigider+blat frământat pizza – 1 buc.: 9285,25 lei
# Masă inox – 1 buc.: 933 lei
# Chiuvetă profesională două lavoare – 2 buc.: 4644 lei
# Mașină spălat vase – 2 buc.: 11.094 lei
# Plită 4 ochiuri – 1 buc.: 16.177,22 lei
Ei, acum ați văzut ce înseamnă o bătălie sindicală crâncenă, dar dată cu eficiență? Păi, de ce să sugă sângele Universității doar „vampirul” financiar Axinte, când poate să pună de-o ciorbă și liderul Mircea Bărbuceanu cu sindicatul său? Ba, la câte bulendre i-a închiriat Axinte, s-ar putea face și-o pizza gustoasă, ori niște sandvișuri de vis, coapte la grill-toaster. Apoi n-ai altceva de făcut decât să te lungești pe canapele și să te lingi pe degete, cum s-a lins și Axinte când număra milioanele de euro facturate la Universitate. Ce să mai zici? Dacă n-ar fi de plâns, ar fi de ditamai râsul, cu purici cu tot!

Bărbuceanu nu mai înfierează furturile lui Axinte, ci le aplaudă

Dar stați așa, că asta nu e tot. În același mail trimis colegilor de sindicat, Mircea Bărbuceanu mai anunță o victorie la fel de măreață ca mesele, scaunele și cuptorul de pizza cu care a înnobilat Gheorghe Axinte sindicatul. Iată ce mărinimos a fost același magnat și cu Casa Universitarilor, pe care, lucrând din greu și spetindu-și utilajele și muncitorii, a reușit s-o lase fără toate bunurile de construcții din interior, ba și fără un acoperiș deasupra capului. Practic, Gheorghe Axinte a ras tot ce se construise anterior la Casa Universitarilor, iar Mircea Bărbuceanu îi aplaudă furtunos toată isprava, care ar putea îmbrăca și o foarte călduroasă haină penală, în caz că cineva se va gândi să-i caute prin buzunare vreun articol referitor la furt, ori la distrugere, plus alte articole vestimentare din Codul bunelor maniere penale.

Mailul-şoc despre Casa Universitarilor

„Mulți dintre dvs ne-au sunat și, cu bucurie, ne-au anunțat că au văzut în aceste zile că ceva se mișcă la Casa Universitarilor! Am dovedit că… se poate! Se pare că lucrurile încep să reintre în normalitate. Să sperăm că nu este prea târziu! Apropo de SC ARGECOM SA: această firmă ne-a uimit în același sens bun în ultimele două săptămâni printr-un gest similar. Pe propria cheltuială (care se ridică probabil tot la câteva miliarde…) a început dezafectarea mizeriilor de la Casa Universitarilor. O echipă de 12 muncitori și două camioane de mari dimensiuni lucrează de 2 săptămâni pentru readucerea imobilului la o stare în care să-l putem pune în conservare până la primăvară. Lucrările sunt cam la jumătate și, în funcție de starea vremii, se speră ca până la sărbătorile de Crăciun să se finalizeze (…)”.
Să traducem altfel, mai pe românește, oda pe care i-o ridică Bărbuceanu aceluiași Axinte. Golită de conținut și de acoperiș, Casa Universitarilor a rămas din iarna trecută o ruină, singurul câștigat din toată afacerea fiind tot Gheorghe Axinte, care l-a uimit pe Bărbuceanu în sens bun, prin viteza cu care a dezmembrat tot ce era convenabil de luat din Casa Universitarilor. Lucrând săracul magnat la adunarea bunurilor altora chiar și pe cheltuiala lui, atât a fost de dezinteresat și de mărinimos! Păcat că Universitatea nu s-a gândit să-l și plătească să șterpelească camioanele întregi de lemnărie și celelalte bunuri din interior. Iată deci ce-a ajuns Bărbuceanu să facă în ce-l privește pe Axinte. Acum nu-i mai înfierează furturile, ci i le aplaudă! Concluzia? Zorro de la sindicat a ajuns Zorro barat, cum spuneam și într-o ediție anterioară.

Mircea Bărbuceanu ne lămurește cum stă treaba: „Nu vă spun nimic, că voi scrieți tot ce vreți”

Am încercat să-l întrebăm și pe liderul SLUP, Mircea Bărbuceanu, cum stă treaba cu mobilierul și utilajele de bucătărie pe care Gheorghe Axinte le-a închiriat la preț modic sindicatului. N-a fost chip să scoatem vreun comentariu de la el pe această temă, în afară de „nu vă spun nimic, că voi scrieți tot ce vreți”. O dată, de două ori, de trei ori, așa încât ne-am lămurit că Bărbuceanu chiar n-are nimic de zis despre trocul cu Axinte. Așa încât, mai bine încheiem cu alte declarații ale sale, pe vremea când era mult mai vorbăreț despre magnatul de la Argecom: ”Oare ne putem mândri, de exemplu, cu faptul binecunoscut public că rectorul Gheorghe Barbu l-a făcut lector universitar doctorand pe apropiatul său Gheorghe Axinte? Oare credeţi că academicienii din Universitatea din Piteşti – personalităţi cu care nu se pot mândri mai mult de 10 universităţi din România – se simt mândri că sunt colegi cu acest nou geniu al managementului românesc? Oare putem noi, Universitatea din Piteşti, să-l promovăm pe lect. univ. drd. Axinte Gheorghe ca model uman sau de reuşită în cariera universitară, ca imagine a cadrelor didactice din această universitate?”

Mircea Bărbuceanu dixit: “Cvasinecunoscutul zidar pe nume Gheorghe Axinte”

Sau alta și mai fierbinte decât o friptură la grill-toaster: „Construcţia acestui campus, situat în punctul zero al Piteştiului, într-un fost «circ al foamei» comuniste, a înghiţit din 1996 până în prezent – şi înghite şi acum – sume fabuloase. Afacerea a ridicat un cvasinecunoscut zidar, pe nume Gheorghe Axinte, în TOP 300. Firma acestuia, SC ARGECOM SA, a primit de la Gheorghe Barbu, zeci de contracte prin încredinţare directă sau alte tertipuri, în valoare de multe zeci de milioane de euro. Supraevaluările lucrărilor au atins ordine de mărime incredibile, şi acestea mascate prin preţuri iniţiale reduse, dar adăugarea ulterioară a numeroase lucrări de «reparaţii» (după doar câteva luni de la punerea în funcţiune) sau «întreţinere»”. Hai, pa, că ne ia greața…

Material realizat de Mihai BĂDESCU

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

0 Comentarii