Web Analytics

Preoţii Voicescu şi Iordăchescu în temniţa comunistă

de | 11.10.2017 17:56 | Cultură

8 Voicescu NicolaeAbia se împlinea un an de la instaurarea regimului comunist în România şi activiștii de partid treceau la schimbarea formelor de conducere locale, prin instituirea Comisiilor provizorii. Noul aparat de conducere funcţiona la adăpostul Partidului Comunist şi sub supravegherea strictă a organelor de represiune și anume Securitatea şi Miliţia.

Noile structuri de putere aveau, printre altele, misiunea de a iniţia procesul de „socializare a agriculturii”, care nu se putea face fără reprezentanţii Bisericii văzuţi ca vârfuri ale intelectualităţii cu influenţă în rândul oamenilor. Este cazul și preoților Nicolae Voicescu din comuna argeșeană Slobozia și de Ion Iordăchescu din Pitești. Iată în continuare, conform site-ului ziarullumina.ro, prin ce temnițe au trecut cei doi preoți argeșeni.

Preotul Nicolae Voicescu a fost membru al PNȚ

Nicolae Voicescu s-a născut la 17 aprilie 1904 în familia preotului Ion Voicescu, din localitatea teleormăneană Slobozia-Trăsnitu (astăzi în comuna Popeşti, judeţul Argeş). După obţinerea licenţei în Teologie la Bucureşti în anul 1931, tânărul Nicolae Voicescu a primit darul preoţiei pe seama parohiei din satul natal, slujind astfel alături de tatăl său. Pentru a obţine un sprijin dinspre factorul politic, în vremea aceea necesar unei pastoraţii active, încă din 1928 tânărul preot Voicescu a intrat în rândurile Partidului Naţional Ţărănesc. Membru al PNŢ era şi tatăl său. În anii ‘30, Nicolae Voicescu activează în PNŢ, ajungând în delegaţia permanentă a judeţului Teleorman. El activează inclusiv după al Doilea Război Mondial, în 1946 candidând pe listele PNŢ pentru Camera Deputaţilor. Din aceste motive, în contextul anihilării liderilor PNŢ, în vara anului 1947, este vizat pentru arestare. Reuşeşte să se sustragă măsurii Siguranţei, refugiindu-se la o cunoştinţă din Bucureşti. În vara anului 1948 revine în parohie, dar este urmărit permanent de către autorităţile comuniste. În noaptea de 15 spre 16 august 1952 este reţinut de Securitate şi trimis în anchetă, sub culpa „şef de sector PNŢ”. Prin procesul-verbal al MAI nr. 17/1952 este trimis în detenţie administrativă pentru o perioadă de 60 de luni. Cunoaşte coloniile de muncă de la Centrul de Triere Bucureşti-Ghencea, Bragadiru, Popeşti-Leordeni, Văcăreşti (mai 1953, „pentru spitalizare”) şi Penitenciarul Galaţi (noiembrie 1953).

A cunoscut penitenciarele de la Piteşti, Văcăreşti, Jilava, Botoşani şi Aiud

La 21 ianuarie 1954 este eliberat. Se întoarce la parohia sa, în mijlocul familiei sale, dar este urmărit de autorităţile comuniste ca „duşman al poporului”. La 18 mai 1961 este arestat din nou şi trimis în ancheta Securităţii din Piteşti. Alături de alţi cinci arestaţi, preotul Nicolae Voicescu este acuzat că s-ar fi întâlnit cu membrii fostelor partide istorice din localitate şi ar fi discutat despre durabilitatea regimului „democrat-popular”. Majoritatea interogatoriilor consemnate în anchetă reflectă obsesia Securităţii pentru aceeaşi culpă în scopul obţinerii de probe împotriva părintelui Voicescu. Părintele nu a recunoscut nimic. În schimb, Securitatea s-a folosit împotriva lui de materialul considerat „corp delict” găsit la percheziţia domiciliară, adică literatura pe tema anticomunismului interbelic, războiului civil din Spania şi calendarul pe 1937 al publicaţiei
„Isus Biruitorul”, al Mişcării Oastea Domnului. Astfel, prin Sentinţa nr. 11 din 12 ianuarie 1962 a Tribunalului Militar Craiova, în deplasare la Piteşti, părintele Voicescu a fost condamnat la 8 ani de închisoare corecţională, pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. Ulterior, prin Decizia nr. 162 din 10 martie 1962 a Tribunalului Militar Bucureşti, Colegiul de recurs, sentinţa a fost casată şi s-a dispus rejudecarea cazului. Prin Sentinţa nr. 373 din 30 mai 1962 a fost condamnat la 3 ani de închisoare corecţională. A cunoscut penitenciarele de la Piteşti (ianuarie 1962), Văcăreşti (aprilie 1962, pentru spitalizare), Jilava (decembrie 1962, în tranzit), Botoşani (decembrie 1962) şi Aiud (martie 1964). În iunie 1963 a fost declarat „inapt pentru muncă”, iar la programul de reeducare din Penitenciarul Botoşani se arăta că „participă, dar păstrează rezervă”. La 17 mai 1964 a fost eliberat de la Aiud, cu precizarea că nu se poate întoarce „la acelaşi loc de muncă, ci ca muncitor în construcţii sau în GAC”.

Preotul Ion Iordăchescu a fost acuzat de trimiterea unor scrisori de ameninţare autorităţilor locale

8 Iordachescu IonPărintele Ion Iordăchescu s-a născut la 5 iunie 1907, în familia preotului Gheorghe Iordăchescu, din localitatea argeşeană Vâlcele. După şcoala primară din satul natal (1914-1920), tânărul Iordăchescu a urmat Seminarul Teologic „Neagoe Vodă” din Curtea de Argeş (1921-1928) şi Facultatea de Teologie din Bucureşti (1928-1932). În timpul studenţiei, a fost profesor suplinitor (martie-iulie 1929) şi pedagog (1929-1933) la Seminarul Teologic argeşean, iar mai apoi profesor la Şcoala de cântăreţi bisericeşti din Curtea de Argeş (1933). La 25 octombrie 1933 a primit darul preoţiei pe seama Parohiei Spineni, judeţul Olt, în mai 1936 transferându-se la Parohia Găvana din Piteşti. În noiembrie 1941, s-a transferat la Parohia „Sfânta Treime” din Piteşti. Totodată a deţinut funcţii în aparatul administrativ eparhial, în calitate de consilier (februarie 1939 – august 1940), apoi de revizor (august 1942 – iunie 1949). În dosarul penal întocmit de Securitatea comunistă pe numele său nu apar alte date până la momentul arestării. La 16 decembrie 1960, părintele Iordăchescu a fost arestat. În anchetă a fost acuzat de trimiterea unor scrisori de ameninţare unor conducători ai autorităţilor locale. Abia în interogatoriul consemnat la 4 aprilie 1961, părintele „a recunoscut” că, după ce văzuse planul de sistematizare urbanistică prezentat la Palatul Culturii din Piteşti, în care figurau inclusiv Biserica „Sfântul Nicolae” (monument istoric, ulterior demolată) şi casa în care locuia, s-a decis să trimită câte o scrisoare anonimă, mai întâi prim-secretarului Comitetului regional Piteşti (13 iulie 1960), apoi prim-secretarului Comitetului orăşenesc al PMR şi secretarului Sfatului Popular Piteşti (21 august 1960), cu titlul „Nelegiuitule”.

Părintele Iordăchescu a fost condamnat la 6 ani muncă silnică

Scrisoarea avea următorul conţinut: „Nelegiuitule, Aţi hotărât să dărâmaţi locaşul sfânt din oraşul Piteşti, făcut cu trudă de oamenii cu suflet pe care i-aţi lăsat muritori de foame, tâlharilor! N-am văzut bestii mai haine ca voi, trădătorilor de ţară. Aveţi să daţi socoteală în faţa proprietarilor cărora le-aţi dărâmat clădirile! Dacă nu, vă vom jupui de vii, păcătoşilor!”. Evident că, după o astfel de epistolă, la cererea partidului, Securitatea s-a pus în mişcare şi a ajuns la părintele Iordăchescu. La proces, părintele Iordăchescu nu a recunoscut nimic, deşi în sentinţă s-a precizat că „faptele sunt recunoscute şi dovedite prin raportul de expertiză grafică”. Totuşi, justiţia comunistă şi-a făcut datoria faţă de partidul-conducător. Prin Sentinţa nr. 185 din 13 octombrie 1961 a Tribunalului Militar Craiova, în deplasare la Piteşti, părintele Iordăchescu a fost condamnat la 6 ani muncă silnică, pentru infracţiunea de „ameninţare cu săvârşirea de acte teroriste” (art. 207 Codul Penal). Părintele Iordăchescu a cunoscut penitenciarele de la Piteşti (octombrie 1961), Jilava (iunie 1962) şi Botoşani (iunie 1962).  În timpul detenţiei, în iulie 1962, a fost declarat „inapt pentru muncă”. La 13 aprilie 1964, a fost eliberat din Penitenciarul Botoşani.

 

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

0 Comentarii