La finalul săptămânii trecute a avut loc ediția a XXIX-a a Festivalului de Muzică Rock ”Posada”, cea mai veche și longevivă manifestare de gen din România. S-a ținut pe stadionul din Câmpulung, în perioada 30 august – 1 septembrie, cu două zile de concurs și trei de recitaluri, în organizarea Asociaţiei „Rock Culture”, în parteneriat cu Primăria Municipală, fiind proiect prioritar al Ministerului Culturii. Iar pe stadion a fost și Marius Nicolae Toader, un muscelean veteran al Festivalului, nelipsit de la eveniment încă de la prima ediție, cea din 1986.
A realizat încă de acum câțiva ani un istoric al Festivalului, completat periodic cu edițiile noi. Dar este un rocker atipic, mai mult în spirit decât în expunere, un rebel, totuși, care a experimentat el însuși muzica. ”Nu am avut plete, doar părul mai lung, pe la începutul anilor ´80, fiind fan îndeosebi al muzicii New Wave”, povestește M(e)N(e)T(eu), după cum îi spun îndeosebi foștii colegi din presă, un timp activând și în acest domeniu. Dar pasiunea pentru muzică a început mult mai devreme.
”Primele contacte cu muzica le-am avut în copilărie, la casa părintească din Schei, ascultând difuzorul de radioficare, care transmitea muzică non-stop. Se transmitea atât muzică românească, cât și internaţională, mai ales italiană, care era atunci în mare vogă. Îmi amintesc că îmi plăceau mult mai ales două hituri, Non adare col tamburo - Remo Germani și Azzuro - Adriano Celentano, pe care le cântam ținând un taler sau o tigaie în loc de chitară sau bătând în oale, precum viitorii celebri frați ”Shoga” Pavel din Tabaci!”, rememorează Marius vremurile trecute. Văzându-i pasiunea pentru muzică, tatăl, George Marius Toader, l-a înscris la Școala de Muzică și Arte Plastice, studiind vioara, un instrument pe care nu l-a agreat. În schimb a fost interesat de teoria muzicală și muzica clasică, plus că a fost cooptat și în corul școlii. Doar că solicitările vocale din timpul satisfacerii stagiului militar au dus la pierderea vocii. Dar a rămas cu muzica, studiind individual pianul, tobele, muzicuța și chitara. Nu a avut mare succes ca instrumentist, însă a început să asculte muzică de toate genurile, devenind în timp și un pasionat colecționar.
Citește și Câmpulung. O trupă din Craiova a câștigat Trofeul „Posada Rock”
De la TodeyM la DjTom
Preocupat intens de muzică, nu a ratat concertele ce se țineau pe vremuri la Clubul ARO, cunoscând și artiști precum membrii trupei Phoenix. Dar a fost la un moment dat și mare fan Boney M, atunci alegându-și și primul pseudonim acronim, TodeyM. ”Am început să fiu pasionat de activitatea de DJ, să corespondez cu câteva publicații care găzduiau rubrici și topuri muzicale, cea mai importantă fiind revista Săptămâna, la care am câștigat un premiu în urma unui concurs organizat de Andrei Partoș (cu care m-am întâlnit ulterior de multe ori în Costinești, la Radio Vacanța și Disco Vox Maris - stațiune foarte importantă pentru scena muzicală românească, de care mă leagă frumoase amintiri, inclusiv cu Disco Ring și DJ Sorin Lupașcu). Peste câțiva ani am început și eu să organizez în Câmpulung audiții muzicale, seri dansante și discoteci, împreună cu un regretat prieten, de la care mi s-a tras și un nou pseudonim, DjTom!”
De-a lungul anilor, înainte și după Revoluție, nu a ratat multe concerte mari. ”Am văzut toți artiștii români și câțiva basarabeni importanți iar dintre cei străini pe Duran Duran, Depeche Mode, Simple Minds, Toto, Muse, Nightwish, Roger Waters, Scorpions, Judas Priest, Iron Maiden, Dream Theater și Yanni. Asta în afară de cei invitați la Posada Rock și alte festivaluri din țară”, își amintește DjTom. Apropo, acest pseudonim are legătură și cu activitatea sa de radioamator în cadrul secției de specialitate din cadrul CS Muscel, acolo unde tatăl său a fost lider și multiplu medaliat.
MNT – acesta este un acronim pe care nu și l-a ales! - spune că rock-erii adevărați sunt cei care acum au depășit prima tinerețe. ”Tinerii sunt atrași mai mult de rock-ul extrem. Și se îmbracă corespunzător genului, au tatuaje, piercinguri, însă fără a fi agresivi. Și nicidecum sataniști sau fanatici, ca în alte țări”, subliniază el.
Citește și Aventurile doctorului muscelean John în Africa
Cronicarul Festivalului ”Posada”
”Primul Festival a coincis și cu debutul meu jurnalistic în calitate de cronicar al festivalului, așa cum a menționat realizatorul Doru ”Rocker” Ionescu, un vechi prieten. An de an, am trimis articole despre desfășurarea evenimentului la câteva publicații din țară, apoi după intrarea mea în presa locală și județeană, în anul 1995, am publicat ample reportaje privind ”Capitala Rockului românesc underground”. Pentru că acesta a fost și este scopul principal gândit și continuat de către organizatori: promovarea tinerelor formații rock ”underground”, cât și de artiști care abordează stiluri muzicale diferite de ”mainstreamul” comercial, nonconformiste, experimentale sau avantgardiste!”, precizează DjTom.
Printre inițiatorii Festivalului-concurs, pentru că ”Posada” nu este un simplu festival, deși în anii de criză s-au organizat Galele ”Posada Rock”, nu și concursul, s-au aflat profesorul Marian Petry, dar și cei care activau la Casa de Cultură, precum Zaharia Rădulică, Antigona și Puiu. Iar primul președinte a fost profesorul Constantin Ticuleanu, prezentator fiind nelipsitul Sergiu Cicu. Iar Marele Premiu a revenit trupei Rogvaiv, din Ploiești, cu doi câmpulungeni în componență, Cristin Tomeci și Călin Vișoianu.
În anul următor a crescut nivelul. Potrivit istoricului întocmit de MNT, au fost 18 formații în concurs și s-au acordat 11 premii și mențiuni, printre evidențiați fiind și membri ai trupei Antract. Iar Kappa, din Cluj-Napoca, a primit Marele Premiu, după jurizarea făcută, printre alții, de Ioan Luchian Mihalea, Florian Pittiș, ce a oferit și un recital, Florin Silviu Ursulescu, Dumitru Lupu și Paul Nancă. Au urmat zece ediții consecutive, pe scenă, după Revoluție, au apărut și trupele din Republica Moldova, în juriu și-a făcut apariția unul dintre inițiatori, Zaharia Rădulică, dar și Petre Magdin, Sevastian Tudor, Ion Barta, MNT-ul însuși și Călin Ilie, cel care avea să susțină o perioadă organizarea Festivalului. Iar printre câștigători s-au aflat Kapela, din Pitești, cu Robert Turcescu în componență, și Psycho Symphony. Anul 1997 a adus o schimbare, în sensul că în luna mai s-au organizat Galele ”Posada Rock”, iar în septembrie, ca de obicei, concursul.
Lipsa banilor, lipsa de implicare a autorităților au făcut ca în 1999 să se organizeze doar Galele ”Posada Rock”. În 2000, la fel, apoi pauză… S-a revenit în 2011.
”La presiunile opiniei publice și a comunității rockerilor, festivalul-concurs s-a reluat prin implicarea primăriei Câmpulung și finanțarea printr-un program Regio, locul de desfășurare mutându-se pe stadionul municipal. Iar anii următori au adus modificări importante în organizarea festivalului, prin implicarea unor ONG-uri, în special Asociația ”Rock Culture”, și acum organizatoare, în parteneriat cu primăria Câmpulung și Ministerulul Culturii - reprezentat de directorul câmpulungean Bogdan Ștefan Trîmbaciu (lider al formației Shifting Sands)”, povestește Marius. Și consideră că ”timp de 12 ani, aniversați la actuala ediție, calitatea și notorietatea festivalului au crescut exponențial, printr-o organizare și preselecție profesioniste, premii consistente și aducerea în recital a unor cunoscute și valoroase formații rock românești și străine. Toate aceste realizări au crescut an de an interesul rockerilor de toate vârstele, din țară și străinătate, determinând și remarcarea progresului calitativ și cantitativ de către mass-media românești și străine”.
Festivalul ”Posada” merge înainte și se menține la Câmpulung, excepția fiind anul pandemic 2020, cu desfășurare la o terasă din București. Între timp au mai dispărut dintre inițiatori, organizatori și participanți, acum acordându-se și două premii in memoriam, cel dedicat lui Zaharia Rădulică, inițiator, fost membru al juriului, fost director al Casei de Cultură ”Tudor Mușatescu” și cel omagial pentru câmpulungeanul Cristi Mărgescu, fost component al mai multor trupe rock și fost logodnic al Laurei Stoica, alături de care a pierit în accident, în anul 2006.
Cătălin Ioan Butoiu
Citește și Dani Mocanu a parcat pe două locuri în Piteşti, dintre care unul pentru persoanele cu handicap
0 Comentarii