Ereticul popă Constantin Onu, căruia i s-a luat găina cu ouă de aur numită biserica Mavrodolu, aprinde fitilul schismei în sânul eparhiei Argeșului și Muscelului. Racolează enoriași din fosta parohie și improvizează slujbe în mansarda vilei cât un minister, din Bascov, musai asezonată și cu teren de fotbal privat, cât să facă babele masaj la tălpi înainte să primească împărtășanie schismatică.

Ba a mai compus și un crez conform căruia spovedania e opțională, iar copiii ortodocși trebuie botezați după ce împlinesc 7 ani. Dacă din partea popii Onu, că mi-e greu să-l mai numesc preot, este erezie și haiducie, din partea Arhiepiscopiei, e prostie combinată cu anarhie. Plutonul de comunicare și îmbălsămare a vorbelor din subordinea ÎPS Calinic (sau a lui Caliopie, căci nimeni nu mai știe cine se află în realitate la comandă) pare anesteziat. ÎPS Calinic, pe persoană fizică, a amuțit și el, dovedind un autism îngrijorător raportat la o gravă problemă ce-i subminează autoritatea, slăbește coeziunea corpului clerical și dinamitează fibra ortodoxă a bisericii argeșene. Lipsa de reacție a arhiepiscopului, care preferă să se baricadeze tactic între coperțile unei opere autobiografice la care tot lucrează de vreo zece ani (admirabilă, de altfel) arată mai curând teamă decât înțelepciune. Arhiepiscopul Fermoar, nu Arhiepiscopul Cărturar, i se va zice lui Calinic nu peste mult timp, dacă va continua să facă joc de glezne pe subiectul ereziei fără precedent a lui popa Onu. Ce-l sperie pe arhiepiscop (sau pe Caliopie?) din moment ce dinspre porțile palatului eparhial nu răzbate niciun cuvințel de dojană la adresa cuiva care șterge pe jos cu credibilitatea bisericii argeșene? Se teme binomul Calinic-Caliopie de popa Onu? Este popa Onu un nou Sebastian Ghiță? Ce risc prezintă acest eretic pentru comunitatea sutanelor din Argeș, în cazul în care ar alege să se detoneze? Pe o logică simplă, nu putem să nu observăm că popa Onu a fost udat și plivit ani întregi de arhiepiscop, care l-a transformat într-un fel de guru al bisericii mimico-gestuale, așa numita biserică a surzilor. Numai că, de atâta plivit și udat cu agheasmă arhierească la rădăcină, popa Onu s-a metamorfozat și în om de afaceri, posesor al unui adevărat imperiu de turtă dulce. Și uite așa a devenit unul dintre cei mai bogați purtători de sutană din Argeș, depozitar al unor importante sipete și… secrete. De aici și paralizia de șoarec a unora, la vederea crotalului care ar putea fi, la o adică, popa Onu. Uitați-vă doar la reacția viguroasă și plină de sănătate arhierească a purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, care a șters pe jos cu ereticul Constantin Onu și puneți-o în oglindă cu lipsa de reacție a Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului. Când arhiepiscopul nu vorbește, lumea clevetește.