# Convorbiri nonconformiste

# În condițiile sociale și politice ale tranziției este sufocat spiritul patriotic? Și cu el moare și poezia patriotică?
– În perioada postdecembristă, într-o Europă restructurată, unită, dar și divizată, România a trebuit să se alinieze noilor standarde europene și euro-atlantice. Revenirea la democrație, la pluripartidism, la economia de piață, transferul de putere și de proprietate, dispariția unor segmente importante ale industriei, disponibilizările masive și migrația forței de muncă au fost resimțite dureros de majoritatea populației.
Învățământul și cultura au fost marginalizate, politizate și se confruntă cu lipsuri materiale insurmontabile. Un exemplu concret: clădirea Colegiului Național „Ion C. Brătianu”, capodoperă de arhitectură de la sfârșitul secolului al XIX-lea (1897-1899), care a fost admirată cândva de marele istoric Nicolae Iorga, a ajuns aproape o ruină. Și câte elite spirituale s-au format pe băncile sale! Și  cine mai dorește să lucreze în învățământ pe un salariu neatractiv? Evident, cei cu mai puține șanse în altă parte și doar câțiva idealiști chemați de vocație și pasiune.
Și atunci se pune întrebarea ce se întâmplă cu spiritul patriotic? Evident, el este aproape sufocat, atât pe abscisă, cât și pe ordonată, reprezentând pe aceste coordonate timpul și spațiul conform structuralistului Jean Piage.  Kilometrul 0 al sistemului la care ne raportăm este anul 1989, iar spațiul – „de la Nistru pân’ la Tisa” (Eminescu), „din Carpați, peste Dunăre la Balcani” (medalie din 1913) și pretutindeni unde  se vorbește  românește.
După „delirul” începutului – mai trăiau câțiva poeți valoroși – a urmat încorsetarea spiritului patriotic și atacurile unor forțe obscure asupra românismului, care îl anatemizau chiar și pe genialul Eminescu. Spiritul patriotic a fost menținut pe catargul poeților basarabeni, în frunte cu Grigore Vieru (1935-2009), căruia sculptorul Romi Adam din Alba-Iulia, i-a realizat bustul în bronz în 3 orașe: Chișinău, Alba-Iulia, Pitești. Dezvelită la 27 martie 2002, în prezența soției și fiului poetului, statuia din Pitești rămâne în continuare neîngrijită, pătată de păsări, deși în presă s-au făcut sesizări.
# Literatura cultă română a început cu poezia patriotică: Cârlova, Văcăreștii, Eliade, Alecsandri, Grigore Alexandrescu, Bolintineanu, Bolliac, pașoptiștii toți. Avem o explicație?
– Secolul al XIX-lea, numit și secolul națiunilor a dezvoltat mai multe curente ideologice (naționalismul, marxismul, liberalismul și conservatorismul). Naționalismul luptă pentru crearea de state naționale, independente și unitare. Pe plan literar, începutul de secol debutează cu romantismul, care a înlocuit treptat clasicismul. Restaurarea Vechiului Regim, prin Congresul de la Viena din 1815, a generat o aprigă rezistență a popoarelor împotriva absolutismului, menținut prin teroare de către Sfânta Alianță. Opozanții apelează la societăți secrete de tip masonic, care pregătesc revoluția de la 1848.  Acesta este contextul istoric în care se dezvoltă literatura română premodernă și modernă, trecându-se de la clasicismul întârziat, reprezentat de poeții Văcărești și Costache Conachi, la romantism, curent ce sparge tiparele clasicismului și glorifică trecutul. 
Poezia exprimă cel mai convingător sentimentele patriotice și de aceea majoritatea reprezentanților literaturii culte de la noi au fost poeți și s-au încadrat în curentul european al romantismului, ultimul mare reprezentant al acestuia fiind Mihai Eminescu. Acesta le dedică versuri memorabile înaintașilor în poezia „Epigonii”. A existat și un îndemn la patriotism din partea lui Mihail Kogălniceanu, care  în 1840 edita revista „Dacia Literară”, ce-și deschidea paginile pentru scriitorii români din toate provinciile istorice. Sursele inspirației urmau să fie: frumusețile și bogățiile patriei, trecutul glorios, creația populară.
Alt filon al elitei spirituale românești vine dinspre francmasonerie. Aceasta este o asociație discretă, o stare de spirit, bazată pe alegorie și simboluri. Libertatea, egalitatea, fraternitatea sunt valori preluate de la fratele Voltaire și de la alți iluminiști. Ideologia pașoptiștilor români a fost daco-românismul. Influența lui Bălcescu, Bărnuțiu, fraților Brătianu, fraților Golești, Kogălniceanu, C.A. Rosetti și altor ideologi asupra poeziei patriotice pașoptiste și postpașoptiste a fost incomensurabilă. La acestea se mai adaugă implicarea directă a lor în evenimentele istorice, lăsându-ne moștenire o poezie și o literatură epică patriotică, militantă, angajată.
(va urma)

(Prof. Marin Ioniţă)