Două întâmplări au ținut suspendată atenția amatorilor de evenimente tari din Pitești acum puţin timp: plecarea Papei de la Vatican și sosirea actorului Sebastian Papaiani la cinematograful Modern din Pitești.
Mii de credicioși din toată lumea s-au adunat în Cetatea Eternă la ora bunului rămas.
Papa a binecuvântat și a plecat.
Numeroși piteșteni, înghesuiți unul în altul pe dalele stăzii din fața celui mai vechi și celui mai nou – o să explicăm cum vine treaba asta – cinematograf din oraș.
Un bărbat încă viguros la cei 77 de ani, Papaiani al nostru. Papa de la Roma își declara o sănătate șubrezită, dar arăta încă bine (Dumnezeu să-l ţină!). Înaltul prelat și-a petrecut ultimele ceasuri în post și rugăciune. Vestitul actor s-a recules într-un local din urbea noastră, însoțit de Jean Dumitrașcu, directorul Filarmonicii și delegatul primăriei în acest scop. Unde, spre exasperarea ospătarilor, nu s-au desfătat decât cu ceai și apă minerală. Adică într-un fel de post și ei, ca să se purifice de păcate înaintea ceremoniei.
În vremea asta, autoritățile locale, funcționarii de la instituții administrative și culturale, cu atribuții și obligații, trecători de pe stradă, ziariști, paparazzi, actori, scriitori (nu câți s-ar fi cuvenit), elevi, studenți, oameni de cultură, cinefili, telespectatori, invitați, neinvitați…
Momentul devenise tensionat. Era anunțat la ora 6 post meridian. Dar limbile ceasurilor băteau spre 7. Așteptarea își pierdea răbdarea.
Aplauze. Urări. Intrare triumfală. Papaiani n-a sosit cu papa-automobilul nici călare pe asin, chiar dacă în regia d-lui Saizescu, și el de față, s-ar fi dorit o apariție ecvestră. Dar mahalaua în care a copilărit nu mai există, iar măgarii au evadat în lumea amintirilor pierdute. Însă fațada cinematografului era pavoazată ca navele în port de ziua marinei. Nu i-a ieșit înainte un sobor de cardinali. Dar era primarul, în calitate de căpitan de corabie, prefectul, ca reprezentant al guvernului țării, președintele consiliului județean, vicepreşedinți, directori, lideri politici, parlamentari, consilieri și restul lumii.
Și poliţiști în uniforme cât să asigure liniștea și securitatea. N-or fi lipsit nici agenții sub acoperire. Ca întotdeauna, în asemenea împrejurări este și ceva de raportat. Cuvântări, felicitări, îmbrățișări, fotografii, sărutări pe obraz, ca la balcanici. Printre participanți și destule rubedenii: unchi, mătușe, veri, nepoți, din comunitatea elenă. Clanul Papaiani a avut un loc important printre negustorii piteșteni, dar și un fost fotbalist vestit și un șef la județ. Băiatul a copilărit pe vreme de hotar. Pe când domnii nu intrau cu praf pe pantofi nici în birou, nici în restaurant, nici în biserică, nici la amantă. La fiecare colț de stradă aștepta un lustragiu cu perii și cutii de cremă și ceară.
N-am fost scutiți nici de mărunte întâmplări amuzante: „Ce se dă, domnilor, aici?”, întreabă o bătrânică, aducându-și aminte de fasolea cu ciolane primită chiar din polonicul primarului. „Punem de o grevă sau altceva… îl suspendăm pe președinte?”, întreabă un bătrânel cu capul între urechi.
În lumea aceea de periferie – lustragii, coşari, camionagii, negustori ambulanți cu cobilița pe ceafă – a crescut viitorul actor și i-a prins bine.
Liceul economic sau comercial. La 17 ani contabil. Ca să sară în scurt timp, pe ecran, trăgând o vaca după el. Păcală. Filmul ce ne este prezentat și la această sărbătoare. Ca să le vedem pe toate în câte a jucat, ne-ar trebui o săptămână de zile și de nopți la rând. Stăm cu ochii cât cepele pe ecran. Tăcere la Vatican. De ce va fi părăsit scaunul pontifical primul papă după 600 de ani? Cine știe de se va afla vreodată. Vaticanul este captușit cu secrete încă din vremea manuscriselor de la Marea Moartă.
De ce Papaiani la Pitești? S-au tras sfori din culise, are cineva ceva împotrivă? Este clar că dacă acest cinematograf trebuia să poarte un nume de actor era altul mai potrivit? Papaiani este singurul actor de cinema care s-a născut la Pitești. Mai e Adriana Trandafir, dar la Bascov, Mircea Diaconu dintr-un sat din Argeș, Gheorghe Dinică avea și el o căsuță de vacanță pe la Bughea de Muscel. Și, la urma urmei, de se mai va mai ivi vreun pretendent tot mai avem un cinematograf, tot așa pe buză de faliment, cum sunt mai toate cinematografele din România la această dată. Dacă, dimpotrivă a fost să fie răsplătit actorul, gestul a fost foarte frumos. Cinematograful veteran, era unul modernizat care făcea parte dintr-un complex cultural proprietate a Uniunii Tineretului Comunist de care s-a ales praful. Astfel, domnul Papaiani este unul dintre puținele personaje aflate în viață al cărui nume este purtat de o institutie. Nu se știe cât timp îi va supravieţui. Dacă cinematograful în cauză va fi privatizat – şi spre aşa ceva alunecă – patronul va putea să facă din el ce vrea: restaurant, hotel, sexi-bar, salon de masaj erotic cu finalizare. Va fi invitat nănaşul la inaugurare? Şi i se va oferi întâietatea de a alege din bunătăţile toate pe gustate?
(Prof. Marin Ioniţă)
0 Comentarii