Profitând de vremea suberbă, comercianţii de la târgul de vechituri din Piteşti nu-şi strânseseră tarabele nici la ora 17 a zilei de duminică, 19 noiembrie. Iar trecătorii, în special cei trecuţi de prima tinereţe, se uitau cu nostalgie la anumite produse expuse spre vânzare.
Citeşte şi: Un muscelean şi-a dat foc la lucrurile din casă! Este arestat la domiciliu!
Pentru cine n-a aflat încă, acest târg este deschis sâmbăta şi duminica în pasajul pietonal din faţa sediului Filarmonicii din Piteşti. Negustorii scot aici la vânzare fel şi fel de produse atinse de… patina vremii: argintărie (inele, brăţări, tacâmuri), produse din alamă şi cupru, ceasuri, aparate de radio, timbre, monede, cuţite, stilete, brichete, jucării, cărţi poştale de pe timpuri, casete audio şi video, discuri pentru pick-up (aşa-numitele „viniluri”), cărţi, albume foto şi aşa mai departe.
Cei mai mulţi dintre trecători întreabă, cer lămuriri, dar foarte puţini cumpără. Am întrebat şi noi un comerciant cât costă discurile pentru pick-up, cu muzică bună, toate de provenienţă nemţească, după câte am observat, depozitate într-o cutie de carton. Răspunsul a venit prompt, nelăsând loc de târguială: „20 de lei bucata”.
Targul de vechituri este pitoresc si ne aduce aminte de vremurile de altadata.Ar trebui sa functioneze zilnic intr-un loc cum este cel dedicat in weekend.Toate orasele mari ale lumii au astfel de locatii.Chiria si amenajarile ar trebui sa fie atractive astfel incat cei care vand acolo sa-si permita sa o faca.Dar ar trebui sa se faca o selectie pentru a evita interferenta cu vanzatori care nu au astfel de obiecte si care sa nu compromita actiunea.Daca atrage lume multa, inseamna ca e de interes.Ar trebui de asemenea creata o comisie formata din cei care sunt deja consacrati in domeniu pentru a selecta prezenta celor care desfasoara aceasta activitate.Normal ca le trebuie o imputernicire celor alesi (prin vot democratic) care sa decida cine poate expune, in functie de marfa expusa.Primaria s-ar implica doar prin atribuirea locatiei si eliberarea autorizatiei la propunerea comisiei.Vanzarea obiectelor vechi presupune si detinerea de cunostinte (adica un pic de cultura generala) si prin aceasta activitate se dezvolta comunicarea intre oameni pe domenii ca istoria,geografia,arta,etc.care,cam sufera in zilele noastre.