# Cum a făcut Monica Breazu carieră la Paris. Din 1988 şi până acum, Monica Breazu şi-a dedicat, am putea spune, aproape întreaga viaţă Bibliotecii Naţionale a Franţei, unde a lucrat ca cercetător la rezerva de carte rară şi preţioasă, fiind specializată în cartea de secol XVI, acum ajungând în pragul pensionării. A plecat din ţară în 87 pentru a-şi urma soţul, sculptorul Cristian Breazu, care şi-a dorit mult să lucreze şi să respire artă în oraşul luminilor, capitala artei contemporane, unde urmele lăsate de Constantin Brâncuşi sunt unanim recunoscute. A făcut doctoratul la Sorbona, apoi s-a dedicat muncii laborioase de studiere a manuscriselor. Este o îndeletnicire care cere calităţi de Sherlok Holmes şi o infinită răbdare pentru că, uneori, trebuie să citeşti şi câte 100 de pagini pe zi. Dar în primul rând este nevoie de multă pasiune pentru a putea face asta, mai spune cercetătoarea care mărturiseşte cu câtă emoţie se întâlneşte în depozitele de carte rară şi preţioasă cu operele româneşti. Cu operele inedite ale lui Eugen Ionescu, Biblia lui Şerban Cantacuzino, considerat monumentul principal al limbii române, însemnările Elenei Văcărescu, ale Martei Bibescu, Anei de Nois sau ale lui Gheorghe Cantacuzino. “Una dintre cele mai mari emoţii le-am avut la studierea fondului donat de Emile Picot, fondatorul catedrei de limba şi literatura română în Franţa, la sfârşitul secolului XIX, asta pentru că această colecţie cuprindea un fond românesc extrem de important pe care l-am studiat volum cu volum.”
Monica Breazu este apreciată şi iubită la Paris
Foarte bine integrată în societatea pariziană, Monica Breazu nu rezistă fără a fi la curent cu tot ce se întâmplă acasă, în România, urmărind zilnic jurnalele şi emisiunile culturale difuzate de TVR Internaţional. Găteşte româneşte iar prietenii francezi se dau în vânt după sarmalele, cozonacul cu nucă şi mititeii, toate puse pe masă, cu ospitalitatea caracteristică familiei Breazu. Pentru cercetătoare, cea mai frumoasă perioadă a vieţii rămâne cea a anilor de liceu petrecuţi la Piteşti, oraşul drag unde atunci când revine cutreieră cu frenezie străzile de altădată în încercarea de a regăsi parfumul adolescenţei. De aceea nu pare nimic anormal că primele cuvinte ale nepoţelul său Andrei, de numai doi ani şi jumătate, născut în Franţa, au fost în limba română. Apreciată de către colectivul în care lucrează, cercetătoarea Bibliotecii Naţionale a Franţei spune că nu a fost niciodată privită strâmb că ar fi româncă, nici măcar acum când străzile oraşului de pe malul Senei s-au umplut de cerşetori de aceeaşi naţionalitate ca şi ea, ci că, dimpotrivă, în mediul ştiinţific, faptul că provenea din sud Estul Europei i-a conferit mereu un avantaj de cunoaştere a culturii şi literaturii din această parte a continentului iar la achiziţionarea anumitor cărţi era consultată în legătură cu istoria Sud-Estului Europei. Cât despre schimbarea recentă de la conducerea patriei adoptive, piteşteanca este o fană a socialistului Francois Holland de la care se aşteaptă să contribuie la scoaterea din criză a Europei. Alina Crângeanu
0 Comentarii