Cavalerul Trac din Peştera Moşului şi statuile megalitice, Peştera Avenul din Grind, Peștera Dâmbovicioara sau Peştera Mare din Satul Peştera sunt doar câteva dintre adevăratele comori din adâncuri ale județului Argeș. Cu ajutorul site-ului Bibliotecii Județene ”Dinicu Golescu” Argeș vă ajutăm să descoperiți cele mai reprezentative peșteri existente pe teritoriul județului Argeș, multe nefiind cunoscute publicului larg.
Cavalerul Trac din Peştera Moşului şi statuile megalitice
Pe drumul dintre Târgovişte şi Câmpulung, între satele Cetăţeni şi Bădeni, există unul dintre cele mai misterioase locuri sacre din România. Un ansamblu de monumente ce atestă vremelnica locuire a acestor meleaguri o reprezintă: Cetăţuia Negru-Vodă (biserică rupestră), Crucea Dorinţelor, coborând mai jos de aceasta se poate vedea Peştera Moşului. Această peșteră este o chilie de sihastru, ce are scrijelite în piatră simboluri creştine (aici s-au găsit, într-un sicriu, moaştele cuviosului Ioanichie Schimonahul, la 1638). În spatele Peşterii Moşului, pe stâncă, există un desen ce înfăţişează un călăreţ ce poartă în mână un arc. Anumiţi istorici consideră că acesta ar fi celebrul Cavaler Trac, Gebeleizis sau Nebeleizis, divinitatea supremă a dacilor. Desenul ne face să credem că la Cetăţuia a funcţionat un centru spiritual al vechilor daci. La coborâre, de remarcat, blocurile masive din piatră, ce amintesc de cele din Bucegi. În partea de vest a complexului se văd două formaţiuni numite ,,Ciobanul şi oaia sa”, de fapt două capete de 4-5 metri înălţime. Mai jos, se întâlneşte ,,Masa lui Mihai Viteazu”, sub forma unei lespezi de piatră aflată la baza unui monument megalitic. Există credinţa multor arheologi că megaliţii de la Nămăieşti ar fi opera unei civilizaţii care a stăpânit pământul înainte de potop.
Peştera Avenul din Grind
Avenul este situat în clina sudică a Pietrei Craiului, la 2 km sud de refugiul Grind, sub limita superioară a pădurii, la 1700 metri altitudine. A fost explorat prntru prima dată în 1936 de către A. Prox, în speranţa atingerii unei ipotetice reţele subterane în masivul Piatra Craiului. În 1967, Fr. Thomas şi W. Gutt din Braşov coboară din nou până la baza avenului şi găsesc o continuare de 15 metri, pe care însă nu au putut s-o exploreze din lipsă de echipament. Avenul este cunoscut în literatura de specialitate şi sub numele de Gaura din Grind sau Gaura din Funduri. Avenul, săpat în ”conglomerate de Bucegi”, se desfăşoară aproape vertical pe o adâncime de 110 metri. La adâncimile de 25 metri, 45 metri, 70 metri şi 90 metri se găsesc mici platforme reprezentând capete de strat mai proeminente ale conglomeratelor. Baza avenului este alcătuită dintr-o sală slab concreţionată având diametrul de 20 de metri şi planşeul acoperit cu prăbuşiri din tavan şi cu sfărâmături provenite de la suprafaţă. În partea de sud-vest se pătrunde într-o a doua sală, în care se atinge adâncimea maximă a avenului (-116 metri). Datorită dezvoltării verticale, temperatura aerului în partea inferioară a avenului este în general scăzută (-2ºC, -6º C) şi se menţine aşa tot timpul anului, fiind mai coborâtă în perioada rece. Avenul din Grind a fost creat de apele de infiltraţie, care au lărgit sistemul de diaclaze ce afectează conglomeratele de Bucegi. Este unul din puţinele goluri verticale de amploare dezvoltate în conglomerate, rocă în general mai puţin carstificabilă. Explorarea acestui aven oferă posibilitatea studierii unui interesant profil geologic pe 110 metri adâncime, în care se poate urmări tectonica şi stratigrafia acestui sector al Pietrei Craiului.
Peștera Dâmbovicioara
Peştera Dâmbovicioara se găseşte în partea de sud a masivului Piatra Craiului, în versantul stâng al Văii Dâmbovicioara, la 1 km nord de satul Dâmbovicioara. Este uşor de găsit fiind plasată lângă şoseaua care duce la cabana Brusturet. Peştera a fost menţionată de J. Fridvalsky la 1767. Este una din cele mai vizitate peşteri din Muntenia, fiind unul din puţinele fenomene carstice zugrăvit de un penel ilustru (tabloul Peştera Dâmbovicioarei de Nicolae Grigorescu). Planul peşterii a fost realizat de Traian Constantinescu în 1973, iar în 1980 a fost electrificată. Lungimea sa de 555 metri, o situează printre cele mai lungi cavităţi din Piatra Craiului. Ea are o galerie unică, cu lăţimi de 3-4 metri şi înălţimi de 4-5 metri. După 150 m galeria devine foarte scundă, obligându-ne ca din Punctul la Târâş până în capăt să mergem aplecaţi sau târâş. În acest punct de horn de 10 m înălţime are probabil comunicare prin fisuri cu exteriorul, fapt ce face ca prin peşteră să circule un curent de aer. Galeria este uscată, pârâul care a generat-o având acum un alt punct de ieşire, mai în aval. Peştera are puţine formaţiuni; se remarcă pe peretele sudic o suprafaţă căptuşită cu mondmilch, cu foarte frumoase ”piei de leopard”. Fiind o peşteră foarte vizitată, fauna este săracă şi nu s-au semnalat specii strict cavernicole (triglobionte).
Peştera Mare din satul Peştera
Peştera se află în versantul drept al Văii cu Calea, afluent al pârâului Zbârcioarei, la o altitudine de 950 metri, la 1 km distanţă de satul Peştera.
Existenţa acestei peşteri, cunoscută şi sub numele de Peştera cu Lilieci sau Peştera Bădichii, este semnalată în documentele locale cu multe secole în urmă. Numele satului se datorează prezenţei peşterii în incinta sa. În 1957-1958 aici s-au făcut săpături arheologice de către C. Nicolaescu-Plopşor. Harta a fost întocmită în 1972 de Traian Constantinescu. Peştera are o lungime totală de 162 m şi este formată dintr-o singură galerie principală fosilă orientată est-vest. Podeaua galeriei este acoperită cu material clasic. Ea urcă în pantă lină. Nu departe de intrare se află un culoar secundar lung de 45 m. Galeria principală este spaţioasă având lăţimi de 2-4 m şi înălţimi cuprinse între 1,2 şi 8 m. Peştera este formată pe o diaclază în calcarele jurasice ale unui mic masiv izolat de la poalele Pietrei Craiului. Ea este o peşteră ascendentă, diferenţa dintre punctul cel mai coborât şi cel mai ridicat fiind de 8 m. Peştera Mare are o umiditate moderată şi este destul de caldă (8-11º C). Prin poziţia ei, această peşteră prezintă interes deosebit pentru studiile de speologie fizică. Fauna este relativ bogată, reprezentată îndeosebi de specii guanofile, dar nu prezintă un interes deosebit din punct de vedere biospeologic.
M.I.
0 Comentarii