# Se numeşte Emil Ţâroiu şi este vicepreședintele Organizației de Pensionari a PSD Argeș
În condițiile în care alții mai procopsiți, cu salarii babane, comisioane din participările prin diferite consilii de administrații sau cine știe ce alte „drepturi” au arici la buzunare, un pensionar cu o pensie care depășește cu puțin 2.000 de lei a reușit, la propriu, să aducă lumină în viața unor amărâți. Este vorba despre Emil Țâroiu, în vârstă de 71 de ani, despre care nu este lipsit de importanță să spunem că este vicepreședintele Organizației de Pensionari a PSD Argeș. Ei bine, nu în această calitate, dar în calitatea de OM, a ales să își folosească pensia, timpul și energia pentru a ajuta cinci copilași din comuna Nucșoara să iasă din bezna în care s-au născut și au crescut. De Crăciun, familia Munteanu a primit cadou o casă nou construită, cu două camere proaspăt zugrăvite și cu tot ce este nevoie într-o casă de oameni, cu sobe, aragaz, frigider, mobilă, televizor și instalație electrică. Și, ceea ce este important, lumină. Și totul grație unui om care nu că ar avea mai mult, dar are o inimă mai mare și voința de a ajuta și, în plus, a capacitat și câțiva cunoscuți care au donat diferite lucruri, ba alimente, ba obiecte de strictă necesitate.

Cei cinci copii ai familiei Munteanu s-au născut și au crescut într-un bordei de chirpici fără lumină

Ne-am deplasat la familia Munteanu, într-o zi când se îngâna primăvara cu iarna și i-am găsit pe toți membrii ei veseli nevoie mare că le venise în vizită binefăcătorul, care le dusese câte ceva celor mici – obișnuiți, oricum, să primească de la nașul, pentru că nea Emil Țâroiu a și botezat doi dintre copiii familiei Munteanu. Silviu, cel mai sfios, are 17 ani, Gabriel, care a moștenit zâmbetul generos și ochii verzi ai tatălui, 16 ani, frumoasele Florentina și Mirela, de 11 și, respectiv, 7 ani, dar și micuța Alina, sugara de doar 1 an și două luni, s-au născut într-o căsuță de chirpici unde locuiau toți cinci împreună cu părinții lor într-o singură cameră. Aveau o sobă, tot din pământ, la care se încălzeau iarna sau la care mama, Maria, gătea câte ceva pe plită, și un singur pat, în care se înghesuiau toți șapte…
Acum ne-au arătat mândri noua lor locuință și frigiderul plin ochi cu pachete congelate de carne, dar și alte bunătăți. Apoi s-au strâns laolaltă, alături de cel care nu vine niciodată cu mâna goală la ei, să se imortalizeze într-o fotografie. Ieșind afară, am dat cu ochii de o culme plină de rufele spălate la mașina de spălat semiautomată, și aceasta un cadou, iar în curtea din spate am fost invitați să vedem un colțișor amenajat de Maria, în care câteva flori ardeau de nerăbdare să îmbobocească sub soarele optimist, dar destul de crud al muntelui.

Familia se întreține din alocațiile copiilor

I-am întrebat cu ce se întrețin, iar răspunsul a fost așa cum mă așteptam: alocațiile celor cinci copii. În plus, Nicolae, tatăl voinic și pus pe treabă, muncește cu ziua pe la cine îi dă de lucru. Îl mai ajută și băieții, e drept, mai mult Silviu, care a renunțat la școală, dar și ceilalți, în măsura în care timpul le permite. Iar la muncă îi ajută și căluțul din grajdul încropit și el într-un alt colț al curții. Sunt mândri nevoie mare să ne arate tot ce au primit, dar trebuie să spunem că au muncit și ei, cu toții, atât la construcția casei, cât și la înfrumusețarea ei, chiar dacă au avut muncitori care au grăbit ca totul să fie gata de sărbători. Într-adevăr, pe 20 decembrie, cu câteva zile înainte de Crăciun, s-a făcut și racordul la energia electrică, tot cu sprijinul vicepreședintelui Organizației de Pensionari PSD Argeș, care a obținut procură de la Nicolae Munteanu să încheie contractul cu furnizorul de energie. Copilele și-au petrecut, de fapt, sărbătorile la Pitești, în casa inimoasei familii Țâroiu și au primit hăinuțe frumoase, demne de orice prințesă care se respectă. Așa că Florentina și Mirela nu ne lasă să plecăm înainte de a ne arăta gecuțele frumoase, pe care le păstrează cu multă grijă în șifonier și pe care le îmbracă doar dimineața, când merg la școală.
Plecăm luându-ne la revedere de la o familie normală, care nu avea nevoie decât de o mână de ajutor pentru a trece de la întuneric la lumină.
În curtea pe care o părăsim se află două case, cea veche, de chirpici, mărturie a trecutului întunecat și trist, dar și cea nouă, dovadă a generozității care nu ar trebui să moară din sufletul niciunuia dintre noi, indiferent cine suntem și ce am făcut în viață.