Paul Ştefănescu, arhitectul rucărean care a proiectat sistematizarea oraşului Oneşti

de | 4.01.2012 20:59 | Cultură

Născut în comuna argeșeană Rucăr la 11 iulie 1924, arhitectul Paul Ștefănescu a urmat cursurile primare în localitatea natală și a copilărit în aceeași comună de munte din județul Argeș. Pentru că frații dumnealui mai mari erau deja stabiliți la București, rucăreanul nostru a decis să meargă să urmeze cursurile liceale în Capitală. Astfel că în perioada interbelică îl găsim pe viitorul arhitect elev la Colegiul Sfântul Sava, iar în timpul războiului Paul Ștefănescu a susținut și examenul de bacalaureat.

A proiectat Școala de Cadre de la Otopeni

Imediat după absolvirea liceului rucăreanul a ales să urmeze cursurile Facultății de Arhitectură din București. ”Aveam atracție către această meserie și așa am susținut examenul de admitere la facultatea de arhitectură în luna iulie 1944. Îmi amintesc că era o unitate de învățământ militarizată având în vedere că în acea perioadă se desfășura cel de-al doilea război mondial. Apoi, am ales această facultate pentru că cei care urmau această instituție de învățământ erau scutiți de război”, ne-a spus rucăreanul Paul Ștefănescu. După absolvirea facultății, Paul Ștefănescu a intrat la serviciu încă din anul 1948. ”Am fost cooptat de Uniunea Tineretului Comunist și așa am ajuns șef de șantier la diverse construcții ale UTC-ului. Am participat la construirea Școlii de Cadre de la Otopeni, o clădire mare și impozantă plus o serie întreagă de clădiri anexe, dormitoare, grupuri sociale, cantină, club etc. Aceasta a fost activitatea mea între anii 1948 și 1953, pentru că în anul 1953 mi-am schimbat serviciul și am trecut la Comitetul de Stat pentru Construcții, Arhitectură și Sistematizare. Am fost șef de secție până la desființarea acestei instituții.
În continuare m-a preluat Ministerul Economiei Forestiere, la Institutul de Proiectări, Construcții și Materiale de Construcții de unde am și ieșit la pensie la vârsta de 60 de ani, în anul 1984”, ne-a mai spus același Paul Ștefănescu.

Și-a făcut meseria de arhitect timp de 36 de ani

De reținut este așadar faptul că protagonistul nostru a participat la foarte multe lucrări în colectiv, dar lucrarea cu care se poate mândri este Școala de Cadre de la Otopeni. Timp de 5 ani de zile, Paul Ștefănescu a lucrat la Institutul de Proiectări pentru sistematizarea orașelor, perioadă în care s-a ocupat personal de orașul Onești. ”La Onești am făcut toate amenajările exterioare, toate parcurile și unitățile de agrement ale localității cu amplasarea unor obiecte de artă”. De asemenea, în cadrul aceluiași institut, rucăreanul nostru a lucrat la construcția Fabricii de Materiale de Construcții de la Iași și a proiectat singur un bloc de locuințe aflat pe strada Cobălcescu din București. În anul 1984 Paul Ștefănescu a ieșit la pensie și după numai doi ani de zile a hotărât să se retragă la Rucăr, în localitatea natală, după ce timp de 36 de ani și-a făcut meseria de arhitect.

”Tăticul meu, care a fost învățător în Rucăr, mi-a transmis dragostea pentru natură”

”M-am mutat la Rucăr pentru că a trebuit să-mi ajut sora care rămăsese singură. Am avut grijă de bunul mers al gospodăriei șamd. În domeniul arhitecturii nu am mai lucrat și am decis să mă orientez către agricultură și pomicultură. De ce? Pentru că în primii ani de viață, tăticul meu, care era învățător și eu eram al zecelea copil al dânsului, mă lua în brațe și mergeam pe câmp, pe braniște cum îi spuneam noi. Îmi aduc aminte și acum la 87 de ani cum îmi arăta fiecare copac, fiecare pasăre, animal etc. M-a făcut să simt dragostea pentru natură…”. De subliniat că protagonistul nostru, la onorabila vârstă de 87 de ani, are o memorie demnă de invidiat având în vedere că își amintește și acum în detaliu multe dintre lucrările la care a luat parte. ”Vreau să spun că și acum dacă mă gândesc bine îmi amintesc detalii ale lucrărilor la care am luat parte în colectiv pentru că din păcate în perioada comunistă nu prea puteai să te remarci ca și arhitect. De ce? Păi toți arhitecții trebuiau să urmeze un anume plan și o anumită perioadă de execuție. Totul era la comandă și dacă îndrăzneam să ne abatem de la aceste norme se tăia pur și simplu din proiecte și nu mai ieșea ce trebuia să iasă. Așa a fost, dar vă spun că și în aceste condiții dificile eu mi-am făcut meseria cu dragoste” a punctat arhitectul de la Rucăr care a proiectat sistematizarea orașului Onești. Marius Ionel

Distribuie!

Articol scris de Jurnalul de Arges

Abonează-te la newsletter!

Trimitem un newsletter pe zi, dimineața, cu știrile din ziua anterioară.

* indicates required

0 Comentarii