# 80 de ani au trecut de la tragedia din Vinerea Mare. Pe 18 aprilie 1930, Costeştiul avea să trăiască cea mai mare tragedie din istoria sa. Bisericuţa din lemn, veche de 300 de ani, de doar 24 de metri pătraţi, a luat foc în timpul Deniei din Vinerea Mare. 116 suflete, dintre care 100 de copii, prezenţi la slujbă, au ars de vii. Tot atunci şi-a găsit sfârşitul şi preotul paroh Dumitru Vişinescu, cel care a fost mistuit de flăcări împreună cu fiul său, în vârstă de 11 ani, pe care-l ţinea strâns la piept, alături de Evanghelie. Acum, la 80 de ani de la tragicul eveniment, Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului a demarat procesul de canonizare a celor 116 persoane. Din acest motiv, la ordinul Patriarhului Daniel, la Costeşti urmează să sosească o comisie a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Aceasta va face un raport complet despre circumstanţele tragediei, urmând apoi să finalizeze procedura de trecere în rândul sfinţilor a celor 116 suflete mistuite de foc la Costeşti, în Vinerea Paştelui.
Regina Maria a fost prezentă la funeralii
La denia din Vinerea Neagră, cum a rămas ziua de 18 aprilie 1930, în subconştientul colectiv, au venit peste 200 de persoane. Spaţiul bisericii din Costeşti fiind foarte mic, părinţii au luat hotărârea să rămână afară pentru a putea să le facă loc înăuntru celor mici, ca să asiste la slujbă. Incendiul s-a pornit de la o lumânare care a aprins nişte coroane aflate în biserică. Când sfântul lăcaş a luat foc, iar fumul şi flăcările au început să iasă pe geamuri şi prin acoperiş, toţi cei de afară au dat buzna înăuntru ca să-şi salveze copiii. Practic, s-a creat o busculadă în faţa micuţei uşi a bisericii. Nimeni nu a mai reuşit să intre şi nimeni să mai iasă. Vestea nenorocirii abătută asupra enoriaşilor din Costeşti a îndurerat-o şi pe Regina Maria, care a venit special în Argeş, la funeralii, alături de Regele Mihai, pe atunci în vârstă de doar nouă ani. Tot Regina Mamă a fost cea care l-a trimis la Paris, la tratament, pe unicul supravieţuitor al incendiului, un tânăr de 17 ani, care a murit până la urmă, din cauza arsurilor foarte grave.
O femeie îşi alinia cadavrele copiilor pe iarbă, în ordinea vârstei
„Un sat întreg îndoliat. Scene de tragedie”, aşa a titrat pe prima pagină ziarul „Universul” în ediţia din 24 aprilie 1930. Iată şi ce povesteşte un martor ocular pentru ziarul „Universul”: „O femeie îşi pierduse toţi cei cinci copii ai săi. Aliniase cadavrele pe iarbă, în ordinea vârstei. Iaca pe Ancuţa, spunea ea, asta e Mărioara, el e Nicolae. Ancuţa nu avea cap, o bucată din şira spinării ieşea pe gulerul bluzei. Marioara nu mai avea craniul. Nicolae avea ţeasta capului spartă, fără creier. Şi femeia se silea, în halucinaţia ei, să dovedească cu fotografiile aduse de acasă că aceia şi nu alţii sunt copii ei”.
Preotul paroh spune că dosarul de canonizare e gata
Demararea procesului de canonizare a fost confirmată şi de actualul paroh al bisericii din Costeşti, preotul Gheorghe Ene, care ne-a spus: „Arhiepiscopia a făcut toate demersurile necesare canonizării celor 116 suflete arse în incendiul din 18 aprilie 1930. S-a strâns un dosar impresionant care conţine sute de pagini, cu toate datele şi mărturiile martorilor din acea vreme, dar şi cu declaraţii ale urmaşilor celor pieriţi în Vinerea Mare. Aşteptăm, acum, să sosească la Costeşti o comisie a Sfântului Sinon, care va analiza la faţa locului toate datele din dosar, urmând apoi să se decidă data la care va fi făcută canonizarea”.
(Ionuţ STANCIU)
0 Comentarii