Tot mai frecvent, în mass media se raportează, ca o mare realizare a unor organisme (bine retribuite), plata către „fermieri” a unor însemnate sume de bani, de ordinul miliardelor de euro, de proveniență europeană și din bugetul statului. Ultimul raport, al unei agenții – APIA – Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură, sublinia că 790.000 fermieri și-au primit una dintre tranșe. Nu cunosc structura, pe domenii, a celor ce primesc fonduri de la APIA, ceea ce constatăm cu toții însă, cu îngrijorare, este că rafturile supermarketurilor, de exemplu, oferă carnea de porc autohtonă numai în proporție de 20%, fructele și legumele – de doar 20-30%!
Totul pornește de la degringolada în care a intrat agricultura noastră după ’89. Aminteam, în edițiile anterioare, de politica structurilor agrare desfășurată, cu rațiune, în agricultura apuseană. Au rezultat ferme și fermieri. La noi, dintre cele 4.850.000 gospodării țărănești, cu o medie de 2,2 ha fiecare, consemnate în unele documente existente după legea 18/’91, se raportează a avea în prezent în jur de 800.000 „fermieri” care beneficiază de subvenții. Unele statistici arată că 1% dintre aceștia primesc jumătate din sprijinul financiar UE, restul de 99% împart cealaltă jumătate! Majoritatea posesorilor de pământ, sub 1 ha, nu primesc nimic. Fărâmițarea, bat-o vina!
România nu a avut și nu are încă un model agricol, adevărate politici agricole; se mărginește la politici agricole contextuale care se schimbă de la un guvern la altul. Pomeni electorale. S-a generalizat, cu totul dăunător, noțiunea de „fermier”. Cele 56.000 ha din Insula Mare a Brăilei s-au considerat a fi o fermă, iar defunctul Culiță Tărâță, fermier!
Profit de un excelent studiu doctoral al unui muscelean, dr. ing. Gheorghe Copăescu, asupra a ceea ce trebuie să înțelegem prin fermă familială și fermier adevărat. Are în vedere realizarea unor parametri de eficiență a unei exploatații care să dispună de o suprafață de teren (plantație) suficientă pentru a asigura proprietarului un venit anual îndestulător pentru: Cheltuieli pentru consum alimentar și nealimentar curent; cheltuieli pentru bunuri de lungă folosință; cheltuieli pentru plata serviciilor, impozitelor, taxelor etc; cheltuieli instrucție, educație, cultură, sănătate, recreere etc; cheltuieli pentru dezvoltare (cumpărări de noi terenuri, echipamente, înființări de noi plantații etc.
Citește și Pastila de frumos. Drumurile şi… viaţa satelor!
S-a avut în vedere calitatea de proprietar, patron și fermier întrunite de aceeași persoană și faptul că toți membrii familiei sunt legați organic de singura lor sursă de existență, acționând în consecință, în tot ceea ce întreprind. Alături de aceste criterii economico-financiare, dimensiunile fermelor mai sunt condiționate de efectuarea în mare măsură, de către familie, a lucrărilor tehnologice, de calitate, în perioadele de maximă favorabilitate; de asemenea, să facă posibil un management propriu, fără intermediari, cu efecte majore de luare rapidă a deciziilor de orice natură.
Metodologia de stabilire a dimensiunilor fermelor poate fi aplicabilă tuturor domeniilor din agricultură.
Concluziile tezei de doctorat a argeșeanului nostru definesc, pentru condițiile actuale, drept ferme viabile, suprafața de 10 ha măr în sistem superintensiv sau 15 ha în sistem intensiv. Criterii similare ar fi necesare în toate adevăratele ferme de familie, cu adevărați fermieri, evitând încadrarea în această categorie a marilor latifundiari, alături de micii cultivatori, țărani part-time, cum îi denumește antropologul Vintilă Mihăilescu, asigurând fermieri cu venituri rezonabile, în general la nivelul funcționarilor superiori din economie; și prin aceasta, crearea coloanei vertebrale de echilibru, într-o societate înfloritoare, respectiv – clasa mijlocie.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. De ce nu semănăm cu Europa în agricultură?
0 Comentarii