În rubrica trecută am folosit expresia de „impostor lichelizat” atribuită ing. Mircea Pungoci, fost salariat la Administrația spațiilor verzi din Pitești. Doresc să prezint câteva documente care dovedesc că sintagma folosită a fost prea blândă față de intervenția malefică a acestuia în viața Simfoniei, care ar comporta, pentru delațiune, chiar și o acțiune justițiară. A acționat, ani în șir, ca după un „Manual de parvenire” în toată media, animat de dorința diabolică de a fi considerat fondator al Simfoniei! Mă voi mărgini să prezint numai câteva exemple dintr-o deformată „Istorie a Simfoniei” pe care a editat-o cu fondurile primăriei, în 2009 și 2012. Chiar pe prima pagină introduce mai multe mistificări, între care o fotografie falsă, de la inaugurarea, în 1978, cu tăierea de către primarul din epocă a unei panglici, care nu a avut loc (cuvântul introductiv aparținându-mi) și atașarea Administrației parcurilor, unde era salariat, drept colaboratoare la organizarea Simfoniei. Un neadevăr, conform „Secera și Ciocanul” din 12 mai 1978.

Citește și Pastila de frumos. SimfoMANIA Lalelelor. Epilog

Apogeul delațiunii, din care redau integral: „Epilog. În încheierea acestui istoric redau cuvintele celor care au fost părinții spirituali și continuatorii Simfoniei Lalelelor: Dr. ing. Ilarie Isac, cercetător științific principal CPP Pitești: «Au trecut 20 de primăveri, iar Simfonia Lalelelor a devenit aproape o manifestare de rutină în viața municipiului Pitești. În ce mă privește încerc, desigur, numeroase satisfacții, în primul rând aceea că o idee pe care ai avut-o s-a materializat și a trăit deja 20 de ani…Nu pot să nu remarc inițiativa și perseverența domnului ing. Mircea Pungoci de a înnoda firul Simfoniei peste cele 20 de ediții și de a consemna totul într-o monografie spre folosul viitorimii. Am, de asemenea, convingerea că domnia sa, ca un ultim supraviețuitor din colectivul inițial, își va aduce contribuția la dezvoltarea pe o treaptă superioară a arhitecturii peisagistice în municipiul Pitești, cu speranța că va găsi sprijin necesar din partea domnului primar Tudor Pendiuc, care poate deveni și un animator mai fervent al Simfoniei Lalelelor. Să trăiască în veșnicie Simfonia»”.

Rândurile publicate ca aparținându-mi și atestându-l în „colectivul inițial” sunt invenția unui escroc pe care nu l-am cunoscut, decât ocazional, după primele ediții ale Simfoniei și cu care nu am stat de vorbă în viața mea nici măcar un minut, în afară de convenientul „bună ziua”. „Viitorimea” pe care o invocă impostorul nu va cunoaște chipul lui Gh. Pacea, creatorul frumosului verde din Pitești, și nici pe a fondatorului Simfoniei, în schimb, va descoperi de peste 20 de ori figura istoricului! După plecarea lui Gheorghe Pacea de la Mărăcineni (1979, când a ieșit la pensie), la Pitești, în afara festivismului de trei zile al Simfoniei nu a mai existat nicio dezvoltare a culturii lalelelor: tot numai 130-150000 bulbi plantați, an de an; nici măcar o colecție cu câteva zeci de varietăți de lalele; colaborarea cu Olanda, în afara câtorva vizite ale primarilor, nu a fost folosită pentru formarea a măcar 4-5 producători de bulbi în zonă, fără a mai vorbi de crearea la Pitești a unui institut al Lalelelor, cum a propus primarul orașului înfrățit Tynaarlo.

Sunt numai câteva urmări ale lichelismului unei persoane frustrate, dornică de parvenire, care a contribuit la evoluției Simfoniei Lalelelor, obligându-mă să nu mai pot interveni în dezvoltarea Simfoniei decât prin numeroase apeluri în mass-media. Consemnez toate acestea pentru istorie, în dorința cunoașterii cât rău poate face unei comunități o lichea. Spre luare aminte!
Dr. ing. Ilarie Isac

Citește și Pastila de frumos. File de istorie. SimfoMANIA. Pentru frumosul adevărului