Într-un articol intitulat „Pentru o istorie nedeformată a Simfoniei Lalelelor”, publicat în 2007, în presa argeșeană, de către seniorul jurnalist-scriitor Marin Ioniță, evocând scugerea timpului după un eveniment de răsunet drept argument pentru izvodirea de legende și diverse variante asupra inițierii Simfoniei, autorul consemnează cel puțin 5 „deținători de proiecte” cărora le-a luat-o înainte proiectul pus în operă în 1978. Situația constituie o latură a SimfoMANIEI din Pitești, o variantă (la dimensiuni locale) a Tulipomaniei care în Turcia a cuprins un caracter religios mai întâi, apoi cultural, iar în Olanda, împinsă de un uriaș interes comercial, a adus profituri imense și imediate. Varianta noastră a avut la bază micile tare ale firii omenești, orgolii, frustrări, parvenire socio-profesională.
Comunitatea argeșeană, în general indiferentă față de micile detalii, nu a sesizat parcursul către derizoriu al numeroaselor ediții ale Simfoniei, de obicei chiar le-a aplaudat, așa-zisele „modernizări” fiind mai ușor de asimilat. Vezi mici și bere, comerț de mercerie pe Strada Mare, manele… fără Expoziție, defilări, politică ș.a. Prin numeroase intervenții în presă și mai ales prin editarea, în 2009, a unei „istorii a Simfoniei Lalelelor” s-a urmărit îndepărtarea, deliberată, din viața Simfoniei tocmai a celor care au conceput-o și organizat-o efectiv în primele ediții: Institutul de Cercetări de la Mărăcineni, subsemnatul și înzestratul arhitect Gheorghe Pacea. Prima pagină a „istoriei” prezintă un trucaj, cuvântul inaugural din 1978 și tăierea unei panglici care nu au avut loc în modul redat: sunt inserate 24 de imagini cu chipul „autorului” și niciuna cu cei care au creat istoria, sunt insinuate declarații și atestări de paternitate în favoarea lui Mircea Pungoci (inclusiv din partea mea, care, în afară de convenientul „Bună ziua”, nu am discutat nici măcar un minut cu respectivul) și, în sfârșit, o pagină, a 113-a din volum, în care, într-o adresă către Primărie, declară textual: „Ca membru fondator al expoziției, alături de Valeriu Nicolescu, Petre Popa, Alexandru Popa, Gh. Pacea, Ilarie Isac și Nicolae Ernst, mă simt dator să fac propunerea de înființare a acestui muzeu”.
Citește și Pastila de frumos. Laleaua „Tulipa” – File de istorie – Tulipomania (I)
Apariția volumului, chiar reeditat în 2012, a fost suportată din bani publici, sub semnăturile domnului primar T. Pendiuc și d-lui J. Dumitrașcu, director al Centrului Cultural, fără circumspecția necesară asupra calității produsului. I-am inclus și pe domniile lor ca „sprijinitori” într-un adevărat “Manual de parvenire-impostură” în „pași”, în curs de apariție, alături de autorul Mircea Pungoci și „coautorii” Petre Popa și Claudiu Dița (fost jurnalist argeșean care a pus condeiul în sprijinul unei istorii deformate a Simfoniei Lalelelor). Consecința… în defavoarea evoluției manifestării!
Am fost încadrat, abuziv, la “cârcotași”, ca urmare a repetatelor intervenții și apeluri prin presă, neavând altă posibilitate de intervenție în organizare, fiind substituit de autodeclaratul „fondator” al Simfoniei, Mircea Pungoci, devenit putător de cuvânt al Primăriei în probleme referitoare la Simfonie. Acum, adio, SimfoMANIE! Sper ca noua echipă de edili a Piteștiului, odată cu ediția a 43-a, pe care o dorim în anul care vine în condiții de normalitate, să-i asigure desfășurarea pe baza unui statut chibzuit, organizată de un consiliu dirigent, sprijinitor al domnului primar. Vă rog să priviți și să înțelegeți toate demersurile mele, inclusiv acela de a-i asigura, împreună, „un nou început”.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Laleaua-Tulipa. File de istorie. Tulipomania (II)
0 Comentarii