E toamnă. O poezie scrisă de Virgil Carianopol în 1983, plină de răscolitoarea filosofie a nostalgiei anotimpului, în contextul soartei pomiculturii din zilele noastre, mă determină să o prezint „ad integrum” publicului argeșean, cu mențiunea amarnică a dezvoltării uneia din pasajele compoziției… „Ne-au adus roade…”.
„Încep să plece pomii, se dezbracă
De hainele pe care le-au purtat,
Pe care luna-n fiecare noapte
Cu ceara ei de aur le-a pătat.
E-o desfrunzire care înfioară,
O sfâșiere ce n-o poți ierta
Plâng pomii toți cu lacrime de frunze
Și nimeni nu-i mai poate ajuta.
Tu, viață, care ești stăpâna noastră,
A tuturor și care poți când vrei,
Ajută-le un pic să mai rămână
Cu hainele care le au pe ei
E prea devreme pentru întomnare,
Mai ține toamna-n frâne fremătând,
Măcar o săptămână de se poate,
O să le fie frig prea de curând.
Ne-au adus roade, ne-au umbrit în vară,
Au fost la păsări casă și ajutor,
Ia de la mine, dacă n-ai de unde,
Câteva zile și mai dă-le lor.”
Citește și Pastila de frumos. De vorbă cu pomii din grădină
Adăugând, drept epilog în quintesență, versificat, procesul zămislirii rodului de pomi de gândirea genială a lui Eminescu:
„Multe flori sunt, dar în lume
Rod puține au să poarte
Toate bat la poarta vieții
Dar se scutur multe, moarte.”
Ajung, în zilele noastre, la strădania d.lui ing. Gheorghe Voica, din Micești, și câți ca el în Argeș și în toate livezile României, pentru a se scutura cât mai puține, care ar fi îndreptățit să „Plângă cu lacrimi… de ochi” când „Roadele aduse…” chiar dacă dijmuite de inconstanța factorilor naturali, nu mai merită noi cheltuieli pentru a fi culese de pe ramuri! Motivul, prețurile derizorii oferite, la măr de exemplu, pentru destinația „suc” sau „țuică”, de 0,50 lei/kg. Concurența roadelor aduse de pe pomii altor meleaguri ale lumii. Până când? Oare nu ne putem găsi o cale în hățișurile reglementărilor integrării în Uniunea Europeană? De fapt, nici n-o căutăm! Mai ușor (și cu spor), printre altele, ne-am îndreptat spre port-bagaje, cât mai încăpătoare!
Dacă aș fi poet, aș îndrepta o rugă către divinitate, poate puterile ei…!Cei 14.500 funcționari, bugetari, ai Ministerului Agriculturii și Devoltării Rurale, dovedindu-se neputincioși, în frunte, sau poate din cauza tuturor diriguitorilor post revoluție?!
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Grădina de lângă casă
0 Comentarii