Sper ca iureșul în care se disecă, până la rădăcini, toate structurile administrative, socio-economice, cu bunele și relele lor, pe care ni le-am creat după cei 40 ani de „deviație comunistă”, să nu piardă din vedere și domeniul, îl socot de primă importanță pe „ordinea de zi”, care ne poate asigura securitatea alimentară, respectiv agricultura.
Și analiza poate să înceapă cu întrebarea: de ce după 35 de ani de tranziție, din care 18 ani integrați în UE, cele 15 mil. ha de pământ mănos lăsat de Dumnezeu nu ne asigură integral hrana, fiind obligați să importăm 70-80% din necesarul de consum agro-alimentar al populației?! Răspunsul, unul dintre motive, poate determinant, este că, de fapt, nu ne aflăm în fața unei „Noi Ordini de zi”. De vreme ce alta veche nu a existat.
După 1989, în agricultură am adoptat teoria „mersului de la sine” începând cu Legea 18/91, care a demolat comasarea (care, după propunerea pe care am făcut-o, putea fi restructurată în ferme familiale), fărâmițând exploatarea terenurilor în proprietatea a peste 4 mil. „ioni” și a urmașilor acestora; demolarea a cuprins totul, sistemele de irigații, fabrica de tractoare și îngrășăminte, producția de pesticide, întreprinderile de prelucrare, creditul-Banca agricolă, dezorganizarea învățământului agricol profesional și preuniversitar, o bună parte din unitățile de cercetare ș.a.
Am avut parte de peste 20 miniștri ai agriculturii, între ei niciun Gh. Ionescu Șișești (cel mai prolific în interbelic), mai mulți miniștri show, gen Daea sau „stuf”!Milioanele de mici proprietari, majoritatea sub chiar 1 ha, fără mijloace de muncă, au fost îndemnați să se „asocieze”, toate acțiunile influențate de sloganul prezidențial că „proprietatea este un moft”! „Mersul de la sine” a început să golească satele; am devenit țara cu cea mai mare emigrație; terenurile au fost „băgate în asociații”, de fapt în mascatele-uriașele latifundii arendate. S-a profitat de sprijinul, cu mașini, pentru „asociații” (SAPARD), arendașii mecanizând 100% unele culturi cerealiere și, indiferent de prețuri, exportă producția ca materie primă; am ajuns să importăm și „aluat congelat”! Majoritatea marilor arende nu cresc animale, lucerna (o binefacere pentru soluri) a dispărut din asolament. Majoritatea acțiunilor din administrație se rezumă la mici facilități din P.A.C.
O „ordine de zi”, o strategie pentru viitor ar impune, după opinia mea, o serie de măsuri, între care unele cu prioritate; mă voi strădui să le enunț în edițiile care urmează. Le voi sistematiza în I. Probleme de natură agrară și II. Probleme agricole. Problemele agrare. În principal, trebuie să ne hotărâm în mâinile cui și în ce formă de exploatare dăm pământul țării, pentru ca faptul de avea randamente, cronice, de numai 40-50% față de pământul țărilor vestice să fie dat uitării. Urmăm calea sud-americană, instaurată deja, cu mari latifundii, de ordinul zecilor de mii de ha într-o exploatație?; deja cca. 40% din terenuri sunt exploatate în această formă; sau mergem pe calea unor exploatații mijlocii, de ferme familiale (prezentate în edițiile trecute)? În acest caz, trebuie de urgență contracarată acțiunea unei așa-numite Alianță pentru Agricultură și Cooperare, care dorește să repună pe rol Legea arendei, respinsă în 25 februarie 2025 de Curtea Constituțională. Ce doresc arendașii: să obțină ca termen limită pentru contractele de arendare nu 5 ani ca în prezent, ci până la 14 ani!
Mi se pare chiar imoral să se distrugă o clasă (a „ionilor”), care a clădit România, prin a aștepta să dispară biologic proprietarii, iar urmașii, împrăștiați prin lume, să nu-și mai caute drepturile! Și, de asemenea, atenție la o așa numită Lege a comasării, care urmărește reconfigurarea parcelelor de exploatare a terenurilor, după dorința arendașilor, pentru a-și pierde definitiv locația identitară a proprietarilor! De ce nu o Piață funciară pentru concentrarea proprietății, cum a fost și este în tot Vestul, prin care Statul, coproprietar al pământului, ar putea să administreze rațional această bogăție naturală, printr-un organism specializat, extrabugetar, gen SAFER – Societate de Amenajare Funciară a Exploatațiilor Rurale – Franța. Voi reveni.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Regenerarea parcurilor
Citește și Pastila de frumos. De la „Frumosul de Voineşti”, la o frumoasă crainică a Televiziunii Române
0 Comentarii