Pastila de frumos. O ţară bogată cu ţărani bogaţi (IV)

„Ce minune!” – conchide Corneliu Leu, „Ce simplu pare totul dacă rămâne în legile lui naturale, așa cum le-a lăsat Dumnezeu!”.
…„Adunarea generală alege, o dată la trei ani, un consiliu de pe o listă pe care se înscriu candidați ai tuturor partidelor. Aleși și confirmați prin vot, aceștia se străduiesc să demonstreze cât de capabil este partidul lor de a aduce încă o fărâmă de progres. Și înțeleg să coopereze unii cu alții, ca să realizeze planurile de dezvoltare pe care le fac specialiștii angajați și serviciile de de asistență de specialitate ale statutului. Cine nu respectă această regulă se elimină de la sine; deoarece consiliul lucrează în văzul întregului sat și nu poate ascunde nimic, nu poate favoriza pe cineva în spirit partizan, fiind obligat să susțină numai bunele inițiative…

Urmărindu-și drumul firesc și nefiind obligată să sufere alterarea unor perfide tendințe de dominație imperialist-asiatică, cooperativa înseamnă pentru truditorii acestor livezi, ce coboară în scară spre Marea Egee, o asociere la care au aderat de bună-voie și din care fac parte cu drepturi strict democratice, în scopul unic al desfacerii cât mai avantajoase a produselor lor și care nu-i obligă la nimic altceva decât la seriozitate în livrarea: 1) cantităților angajate și la o anumită dată; 2) calitatea mărfii. Cooperativa este cea care le asigură preluarea întregii producții și căutarea celor mai bune piețe de desfacere, cea care îi aprovizionează cu îngrășăminte, pesticide și unelte și le ține la dispoziție un inginer pentru sfaturi tehnice, cea de la care pot cere avansuri și împrumuturi și de la care pot obține dobânzi pentru surplusul de bani, cea care a construit depozite…”
„Ce minune!” – ar spune bietul țăran român după o hăituială de juma’ de veac. „Ce simplu pare totul dacă rămâne în legile lui naturale, așa cum le-a lăsat Dumnezeu!”

Câteva reflecții versus „minunii” înfățișate de Corneliu Leu în satele apusene, situația de la noi, din majoritatea satelor din zona dealurilor, pomicolă, reprezentând 30% din teritoriul agricol național, este prezentată sec de Institutul Național de Statistică: în primele 5 luni ale anului curent am importat 66.000 tone mere! Consumul de fructe din România este asigurat 70-80% din fructe importate!
Principalele cauze: familiile locuitorilor din zonă „nu sunt bogate”, dețin în medie 2,5ha teren și acesta fragmentat în 3-5 parcele, uneori la kilometri unele de altele. În lumea satelor se impune concentrarea terenurilor pentru asigurarea unei vieți decente, fără emigrare: piață funciară; cadastru; rentă viageră, credit ieftin (bancă agricolă – C.E.C.; facilități fiscale; VOINȚĂ POLITICĂ.
Dr. ing. Ilarie Isac

Citește și Pastila de frumos. O ţară bogată cu ţărani bogaţi (III)

Citește și Pastila de frumos. O ţară bogată cu ţărani bogaţi (II)