Problema de mare actualitate, după 1989, pentru agricultură a constituit-o trecerea acesteia în forme de exploatare private, capitaliste. Răsfoind din când în când mica mea arhivă, am dat peste documente, unele chiar îngălbenite de timp, dar care, puse cap la cap, explică evoluția, sensul și nivelul pe care îl trăim.
Așa, de exemplu, în 1991, la propunerea de a nu mai fărâmița pământul României prin retrocedare, conform Legii 18’, ci să se delimiteze în cuprinsul marilor ferme CAP și IAS, exploatații mijlocii (în funcție de specializare, la pomi 10-20 ha) dovedite eficiente în agricultura apuseană. Atribuirea acestora unor specialiști deveniți disponibili după desființarea unităților socialiste. Cele avizate pozitiv de dl. C. Ionete și M. Ciumara, director și director adjunct la Institutul de Economie Mondială; dar fără a fi de actualitate – veneau alegerile din „duminica orbului” (1992), ce facem cu voturile țăranilor? A intervenit politicul, bată-l vina! A continuat cu ideologicul, conceptul ancestral, intim, al președintelui I. Iliescu, repetat obsedant, precum: „Sfânta proprietate privată este un moft!”; „I. Iliescu vrea CAP-uri”; „Parlamentarii au votat Legea 18 gândindu-se la drepturile lor de moștenire”; „Rămâne de discutat cât de sacru este dreptul de proprietate”; Economia de piață se bazează pe corupție și imoralitate”; „Ion Iliescu intenționează să înfrunte PAC”, și ca soluție „Asociați-vă”! Toate cu mare incidență – perenă – în mentalul majorității funcționarilor de pe întreaga ierarhie, de sus până jos, care au acționat (și o mai fac încă) în consecință!
În urma unui articol, „Probleme actuale ale agriculturii în contextul integrării și al globalizării (2003), un fost consilier ministerial din legislația 1997-2000 (Convenția Democratică) mi s-a adresat, convingându-mă de marile lipsuri și ambiguități pe care agricultura a fost obligată, în decursul timpului, să le suporte din partea unor „părerologi”! Între altele susține că nu trebuie să copiem Apusul în organizarea agriculturii; să avem fața către estul imediat și cel îndepărtat (pe petrol), unde putem să ne vindem marfa; să producem rarități, înte care și raci?! Mă gândesc ce s-o fi ales de trâmbițatele ferme de melci?! De struți?! Au mai fost „cupoanele”, „milionul”, continuând până în zilele noastre. Am scris d-lui Cioloș, comisar pentru agricultură, prin 2012. M-a îndrumat către o strategie în curs de elaborare la Cotroceni, a d-lui Băsescu, prin dl. Steriu! Am mai participat, prin 2001, la Palatul Poporului, la o strategie a agriculturii, nivel 2025, a d-lui Iliescu, prin Ilie Sârbu. Am auzit ceva similar unei strategii, a d-lui Daniel Constantin, nu știu ce urmă a luat, în afară de faptul că domnia sa, în toate prilejurile, afirmă nevoia de cooperative! În ce îl privește pe dl. Cioloș, de data aceasta ca prim ministru (2016), lansează „Viziunea Guvernului României pentru dezvoltarea clasei mijlocii, la sate” care a durat, cred, circa două săptămâni!
Citește și Pastila de frumos. Şi CEC-ul? De ce?
Tot într-o legislatură recentă (2019), ministrul liberal Oros vede, de asemenea, o rezolvare prin cooperative! Despre dl. Daea, mai mult prin porumbi și în lupta cu cormoranii? Strategiile nu l-au prea înghesuit! Și tot așa, arătăm foarte, foarte bine pe rafturi! Nu numai la marginea marilor orașe (ca în primii ani după apariția „Metro”-ului lângă București), dar tot mai frecvent în ultimul timp în interiorul chiar al orășelelor și în sate, belșugul de produse etalat de năvala supermarket-urilor provine nu din vecinătatea imediată, de pe terenurile – multe devenite pârloagă (mai ales din zona dealurilor, cc 1/2 din zona agricolă a țării), ci de pe toate meridianele lumii. De acord cu schimburile internaționale, sunt o necesitate. Dar în toate fenomenele vieții noastre există un optim, un echilibru, precum între muncă și odihnă, stau și mă întreb, în fața evidenței: Cine, la nivelul acestei țări, veghează și aprobă, fără nicio măsură și limită, mii de hectare pentru dezvoltarea respectivei rețele?! Chiar dacă o Uniune fără restricții în circulația bunurilor și a persoanelor, datorită nivelului diferit (încă) al dezvoltării, nu aduce fericire peste tot! De fapt, nu numai pentru agricultură, ci în general, după cum am repetat, se întreabă o simpatică prezentatoare TV. „Țară, țară, cine ești?”, tot sperând a fi a oamenilor care găsesc soluții! Să sperăm și noi.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Şi totuşi, încotro?
0 Comentarii