În rândurile ce urmează, ca, de altfel, în general, în această mică rubrică, urmez un îndemn al tatălui meu, dintr-o publicație gorjeană din anul 1927, preluată în „Contemporanul” (20.XI.1987), de Adrian Păunescu, intitulată „Scrisoarea I-a”. „Cugetă și scrie. Scrisul este caracterizarea sufletului. El este singura dâră ce rămâne după zborul gândului. Fără el, gândurile se uită și în urma lui rămâne ce a rămas după pasărea ce a străbătut văzduhul. Scrisul este oglinda sufletului care l-a creat. Vezi un lucru rău: de-l poți îndrepta nu sta locului și mărginește-te la mulțumirea sufletească ce o ai după faptul împlinit. Dacă nu-ți stă în putință să-l îndrepți, scrie. Se va găsi cineva, din câți află despre el, să-l îndrepte sau să-ți vină în ajutor. Nu sta locului. Unește gândul tău bun, inima curată, sufletu-ți ales, cu dorința noastră de bine și în unire să dăm Gorjului o foaie demnă de trecutul lui Glorios”. Pojogeni 15 dec. 1927.
Sub aceste auspicii, vreau să mă refer, evocându-le numai, la câteva aspecte din mediul ce ne înconjoară, în Pitești și împrejurimi. „Suficiența” ar spune „merge și așa!”, dar sper ca în toate împrejurările să nu o ascultăm! La concret. Toaletarea arborilor și arbuștilor din spațiul verde și de pe aliniamente.
Acestei zestre neprețuite pentru folosul ei ornamental, ecologic și antipoluant nu i se acordă atenția cuvenită, fie nu li se aplică o toaletare periodică (unii arbori au devenit de-a dreptul dizgrațioși și periculoși), fie că atunci când se intervine nu se are în vedere nicio normă, fiecare specie având o anume formă a coroanei de care trebuie să se țină seama. În unele cartiere, precum Trivale (mi s-au prezentat imagini), arborii au fost schilodiți, urmare a scurtării ramurilor anapoda, acestea, în cădere, smulgând scoarța pe zeci de centimetri la ramurile rămase. Tufele de arbuști „se tund” fără nicio noimă, cazul unor exemplare din Popa Șapcă, acestea ajungând să nu mai înflorească. Chiar arborele dominant din Piața Primăriei, alăturat Muzeului restaurat, dovedește o intervenție neprofesionistă, nerespectându-se o minimă subordonare a ramurilor de schelet rămase. S-ar impune școlarizarea-specializarea, teoretică și practică, a câtorva tehnicieni de la spațiile verzi și asigurarea unor echipamente moderne. Structura și eșalonarea anuală a covorului floral în spațiile verzi din Pitești.
Cunoscând denumirea pe care o are Piteștiul de „Oraș al lalelelor” și că aici se organizează cea mai importantă manifestare național-internațională „Simfonia lalelelor”, totul trebuie subsumat acestor evenimente. Este un câștig că s-a trecut de la 170-180.000 bulbi anual la aproape 450.000 – după afirmațiile celor de la spații verzi, dar aceștia nu trebuie concentrați aproape exclusiv în Lunca Argeșului. Găsesc nejustificabil motivul pentru care lipsesc, anul acesta, bulbi de lalele tocmai de pe spațiul verde care s-a constituit drept „leagănul nașterii” Simfoniei, peluzele din Piața Primăriei și alăturate Teatrului „Al. Davila”, precum că „le mănâncă porumbeii”?! Centrul nu trebuie uitat și nici cartierele.
Colecția națională de lalele. După 46-47 ediţii ale Simfoniei ar trebui constituită, după toate regulile genului, și inclusă în Programul de vizite ale Simfoniei. Mediatizare masivă, nu numai în țară, dar mai ales peste hotare, la vecini.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Se sting luminile
Citește și Pastila de frumos. Standul sau taraba?
0 Comentarii