Web Analytics
scris miercuri, 10.01.2024

Pastila de frumos. Faţă în faţă cu Nicolae Ceauşescu

Constat că lunile de iarnă sunt prilejuri de bilanț, rememorări, amintiri etc. Mă înscriu și eu în trend evocând câteva evenimente pe care le-am trăit într-o epocă cu totul particulară, nedeslușită încă în toate măruntaiele ei. O fac pentru a le oferi celor mai vârstnici explicația, fondul unor întâmplări care ne-au marcat viața noastră, a tuturor, sub cârma lui Nicolae Ceaușescu (1964-1989). Iar pentru cei tineri, o pagină a istoriei pe care trebuie să o cunoască așa cum a fost. Mai ales că, din nefericire, constatăm în toate domeniile denaturarea realităților. Funcțiile profesionale și administrative deținute în decursul timpului au făcut posibilă și necesară prezența mea în preajma lui Nicolae Ceaușescu și a altor conducători de partid și de stat. De la simpla prezență în hemiciclul actualului Palat Patriarhal din Dealul Mitropoliei, unde deputații de Argeș (8 la număr) ocupam aceleași locuri în legislatura MAN – 1981-1985, în partea dreaptă, în apropierea lojei „Conducătorilor”, și până la dialogul direct, apropierea mea fizică de Nicolae Ceaușescu a avut loc cu diferite ocazii, dintre care pe cele mai semnificative le voi evoca în continuare.

Pastila de frumos. Faţă în faţă cu Nicolae Ceauşescu

Vizitele de lucru în unitățile de cercetări pomicole. Funcționând ca director al Trustului pomiculturii sau al Institutului de Cercetări de la Mărăcineni, trebuia să particip la pregătirea stațiunilor subordonate și la desfășurarea efectivă a vizitelor, cu următoarele obiective: expoziții de fructe, de mari dimensiuni, între care se prezentau și eventualele creații proprii; standuri cu material săditor, pomii, arbuștii, realizările; laboratoarele, câmpurile experimentale și de producție… Am primit vizitele lui Ceaușescu la stațiunile de cercetări de la Caransebeș, Voinești; Baia Mare, Strejești – Olt și Institutul de la Mărăcineni. În virtutea adevărului, trebuie să fac câteva precizări în legătură cu mobilul unora dintre vizite. Hotărârea de a se vizita o unitate presupunea unele realizări semnificative ale instituției respective. În multe cazuri, „vizitele de lucru” au fost organizate special de unii miniștri ai agriculturii pentru obținerea unor avize, acorduri, necesare unor decizii majore pentru agricultura-pomicultura românească. Între acestea, subliniez orientarea către pomicultura intensivă în livezile românești.

Citește și Pastila de frumos. Floarea de Colţ

O remarcă, delegațiile aveau în componență „scribi” care consemnau toate „recomandările” tovarășului, întocmeau „note” și de multe ori le și urmăreau în realizare. De o astfel de „recomandare” am beneficiat personal, eu și pomicultura României: este vorba despre vizita la Institutul de Cercetări Pomicole de la Mărăcineni, în județul nostru, din toamna anului 1975. Vizitând livezile intensive și superintensive, pe Ceaușescu l-a impresionat bogăția roadelor (50-60t/ha – măr), hotărând ca, începând cu cincinalul 1976-1980, în România, toate plantațiile de pomi să se realizeze numai în sistem de mare densitate, intensiv și superintensiv, câte 10.000 ha anual. În același timp, livezile existente, cu distanțe mari între pomi, să fie îndesite prin plantarea de noi pomi, acțiune cunoscută în epocă drept „modernizare”. Clădirea Institutului de la Mărăcineni, o construcție într-adevăr maiestuoasă, amplasată fericit într-un ambient de dealuri înnobilate cu livezi, au creat contextul în care, în „Nota” asupra vizitei la Mărăcineni, să apară specificarea, făcută de N. Ceaușescu: „de aici ar trebui condusă pomicultura țării”.

Am beneficiat de această consemnare și, în 1976, plecând de la Voinești, în minister, la București, sortit să conduc destinele pomiculturii, respectiv intensivizarea acesteia, documentând cu nivelul uriașelor obiective ce trebuiau realizate, am conceput un organism integrat, în care Direcția pomiculturii din Minister s-a transferat efectiv, integral, cu personal și sarcini, la Mărăcineni, luând ființă, la 1 martie 1976, Trustul Pomiculturii.
În ediția viitoare, „dialogul” – față-în față – în analiza de la „săliță”, din iulie 1986.
Dr. ing. Ilarie Isac

Citește și Pastila de frumos. File din istoria pomiculturii argeşene

Distribuie!

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole asemănătoare

Ultimele articole

Omul săptămânii

Opinie

Din ediția tipărită