Amân detaliile promise în ediția trecută, referitoare la „fentarea unor jaloane” chiar de la aderarea în U.E., preluând o temă pe care o consider de majoră importanță pentru o dezbatere responsabilă în societatea românească; asistăm cu mare și neînțeleasă pasivitate la ieșirea de pe scena istoriei a unei clase sociale pe care au construit-o stră-străbunicii tuturor românilor, după cum o definește magistral dizertația „Laudă țăranului român”, în discursul de intrare în Academia Română a scriitorului, sociologului, istoricului Liviu Rebreanu, ca de altfel în întreaga sa operă. În acest context, un eveniment recent, dătător de speranță, a avut loc la Cotroceni.
Domnul președinte Nicușor Dan, între multitudinea responsabilităților care îl apasă mai ales pe plan internațional, dar și de mediator într-o guvernare mai puțin fructuoasă, își găsește timp înscriindu-și pe agendă o strategie agro-agricolă, un „Plan de țară” pentru următorii 10 ani. Pentru a-i fundamenta tematica, domnul consilier pe probleme economice Radu Burnete a început consultarea printr-o primă întâlnire la Cotroceni. Interlocutorii dlui consilier au fost așa-zisul „mediu asociativ”, respectiv așa-numita „Alianță pentru Agricultură și Cooperare” (AAC), având ca aliați Clubul Femierilor Români, LAPAR, UNCSV, mai recent și un Club al fermierilor patrioți condus de Muscă Ștefan.
Nu au mers într-un fel să explice de ce activitatea de până acum de diriguire a agriculturii, pe care și-o arogă, a dus la rezultatele pe care le trăim: 70-80% din necesarul consumului agroalimentar din import, satele depopulate, îmbătrânite, 5-6 milioane imigranți, dintre care mulți „căpșunari” ș.a. Și nici pentru a face propuneri pentru remediere și asigurarea unei siguranțe alimentare! Au pus în discuție ceea ce îi doare, în primul rând „Legea Arendei”. Ce este arenda? În lipsa Pieței funciare, a creditului ieftin, a lipsei oricărui concept de îndrumare spre constituirea de adevărate ferme familiale după pulverizarea Legii 18/91, arenda, pe care eu continui să o consider „achiziție pe caiet”, a luat locul tranzacțiilor vânzare-cumpărare. A fost calea spre exploatații de mii de hectare fără nicio investiție de capital inițială. Probabil că dacă ar fi acționat legea naturală a concentrării terenurilor prin piața funciară, trebuind să fie puși „bani jos”, doritorii de afaceri pe seama pământului nu ajungeau la mii de hectare!
Unde s-a ajuns, un caz grăitor, duminică, 15 martie, a.c., într-un telejurnal agrar, un „fermier”, probabil membru al Clubului Fermierilor, și-a prezentat, rupând bine românește, problemele întâmpinate în exploatarea celor 10.000 de hectare pe care le exploatează. Nu știu cât, asemenea „latifundii”, pe care fals le încadrăm ca ferme, chiar de familie; sunt însă numeroase, de ordinul miilor de hectare. Recent, ferma „Grupul Axios” din Ialomița, de 20.000 de hectare, puternic îndatorat, își caută căi de posibil abandon. Ce dorește Legea Arendei? Să se constituie insidios, în principalul mijloc al dezrădăcinării, imorale, a țăranului român! Cum? Prelungind durata contractului de arendare de la 5 ani, la peste 10 ani! Treptat, dispărând bilogic, arendatorii contractanți, părinți, urmașii, împrăștiați prin lume, nu le vor căuta urma! Motivează că doresc să facă investiții, o pot face cumpărând respectivele terenuri. Dar despre efectele dezrădăcinării, despre comasare, anti Mercosur, degresibilitate și plafonarea din PAC și alte aspecte, doleanțe cu care „mediul asociativ” a mers la Cotroceni pentru a face „lobby”, în edițiile viitoare.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Şi totuşi – necesara Piaţă Fructe-Legume
Citește și Pastila de frumos. Planul Marshall peste noi
0 Comentarii