Zilele acestea am fost vizitat de o mică delegație de responsabili ai Culturii Gorjului meu natal. Motivul l-a constituit inițiativa de a construi un muzeu „Ion D. Isac” în localul fostei școli primare din satul Cerăt, comuna Pojogeni (azi oraș Tg. Cărbunești), zidită de tatăl meu în anul 1922. Răsfoind mica mea arhivă, pentru a furniza „exponate”, am descoperit documente, intervenții parlamentare din vechiul Parlament al României, pe care le consider folositoare clasei politice actuale pentru a constata atitudinea politică a unui ales al țărănimii…
„Domnule președinte, Domnilor deputați, Proiectul de buget ce ni se prezintă alcătuit de domnul ministru al finanțelor, încadrează politica economică și financiară a guvernului și oglindește concepția, și mai ales capacitatea de legiferare a Partidului Național Țărănesc, în legătură cu modul în care trebuie să se dezvolte statul țărănesc, despre care ni-au vorbit cu atâta ardoare tinerii exponenți ai acestui partid.
D-lor deputați, discuțiunea generală a bugetului, după unii oratori care s-au perindat la tribună, reprezintă o ocazie fericită pentru ca partidele politice să-și arate doctrinele lor, călăuzitoare în viața publică, și reformele menite să remedieze suferințele pe care le are țara. Așa ar fi trebuit să fie, însă lucrurile se petrec altfel. Una se spune de la această tribună și alta se face în realitate. Una au propovăduit partidele politice când au fost în opoziție, și alta au făcut când au ajuns la guvern: în opoziție era vorba de o ideologie, de o doctrină, toate acestea încadrate într-un program. La putere fiind, însă, sentimentul de răspundere, încadrat în sentimentul unei legalități rigide, atrofiază cu desăvârșire simțul realităților, al acelor realități care mai presus de putințele oamenilor creează situații de fapt, în fața cărora situațiunile de drept trebuie să cedeze. D-lor deputați, ni s-au făcut de la această tribună teorii frumoase; ni s-au prezentat în mod desăvârșit doctrine economice; ni s-a vorbit de o lume veche care abia își trage sufletul și de o lume nouă care răsare și-și cere drepturile la viață; părea că se va schimba ceva, dar, dezamăgire! Situația este grea, ni se impun sacrificii, realitățile crude își au cuvântul lor și oamenii fac ce pot și mai ales ce se pricep, în împrejurările în care trăim.
Citește și Pastila de frumos. Flori calificate social
D-lor deputați, voi abate discuțiunea de la înălțimea teoriilor savante, la care a fost ridicată de oratorii iluștrii care s-au perindat înaintea mea la această tribună și care, desigur, va fi ridicată, poate, și mai sus de celalte personalități ilustre, care vor veni după mine să-și spună cuvântul, și voiu prezenta câteva situațiuni reale, pe care le voi analiza sumar, lăsându-vă pe dumneavoastră să apreciați dacă acele situațiuni reale se modifică prin ceva, se ameliorează, se îmbunătățesc prin acest proiect, sau se agravează. Ar fi fost mult mai bine dacă bugetul ni se prezenta mai devreme, pentru ca să poată fi studiat de cât mai mulți deputați, încât să poată fiecare să-și dea contribuția lui, pentru ca acest buget să iasă cât mai bun pentru interesele țării.
Domnul ministru de finanțe ne arată cauzele care l-au obligat să alcătuiască acest buget care trebuie să fie, după cum spune d-sa „un buget de adaptare”, eu zic de adaptare la criza economică prin care trecem, nu de adaptare la nevoile țării, care sunt mari, pentru care ar trebui desigur un buget cu mult mai bun. Enumeră d-l ministru între care, dezorganizarea creditului și nimicirea ideii de credit provocată de măsurile extravagante luate în 1932, respectiv conversiunea datoriilor agricole. Creditul a fost distrus însă de capitalul care și-a depășit rolul în producțiune, după război, distrugând chiar orice putință de dezvoltare și manifestare a celorlalți factori ai producțiunii.
Mă voi ocupa puțin de elementul care se are în vedere la alcătuirea unui buget, de contribuabili. Aplicarea sistemului nostru de contribuțiune este defectuos, impunerile nu sunt făcute proporțional cu capacitatea de plată a contribuabilului. Am găsit în Gorj, satul Ciocadia, un țăran cu patru copii, care avea tot pământul 200 mp și loc de casă, impus cu 260 lei, potrivit regiunii, de două ori costul pământului. Alături de acest țăran sărac, un fruntaș al satului, cu 42 ha, era trecut în rol cu numai 6 ha. Domnilor deputați, ca aceștia sunt mulți în Țara Românească în socotelile care se fac la alcătuirea bugetului se contează pe aceste venituri, care de multe ori nu se pot încasa?”
Dr.ing. Ilarie Isac
N.B. Cuvântare în ședința din 24 martie 1933 la discuția generală a Bugetului pe 1933/1934
Citește și Pastila de frumos. Gheorghe Pacea – creator al spaţiilor verzi din Piteşti
0 Comentarii