Argumentele pentru o altă cale de trecere a agriculturii socialiste la cea a proprietății private, adresate în 1991 cârmuitorilor țării, nu au fost de natură să prevaleze în fața celor 3 factori care timp de aproape două secole au marcat neperformanțele pământului românesc: pulverizarea proprietății; rutina țăranului, lipsa educației profesionale; politicul, bată-l vina, triadă consemnată de marii economiști sociologi-agrarieni interbelici în „Enciclopedia României VI”, pag. 875. Noi nu am învățat nimic de la istorie, am realizat un nou 1921, repulverizarea terenurilor, Legea 18/91, cu modificările ulterioare, aplicată în multe cazuri prin abuz, după bunul-plac (nefinalizată încă), conducând la formarea câtorva sute de mari exploatații, gen Culiță Tărâță, Porumboiu, Nicolae, Muscă ș.a. Specializați mai ales pe cereale, mecanizate 100%, au fost principalii beneficiari ai sprijinului financiar național și european. Unele au fost înstrăinate (Porumboiu), altele, precum Insula Mare a Brăilei (57.000 ha), au ajuns în mâna unor arabi cultivatori de lucernă pentru hrana cămilelor. În locul unor politici naționale de concentrare a terenurilor în ferme specializate de dimensiuni mijlocii, întreaga tranziție a agriculturii, suprapunându-se cu numeroasele campanii electorale, a făcut imposibilă elaborarea unei strategii fundamentate pe realitățile satului românesc.

Citește și Pastila de frumos. Un muscelean – precursor al pomiculturii moderne româneşti (I)

Au acționat chiar ajutoare electorale precum „milionul la ha”; „cuponul”, până a apărut gândirea după care „proprietatea este un moft” și adevărata, să-i spun găselniță, care este îndemnul asociați-vă! Cum poate o minte sănătoasă să conceapă alipirea în exploatații performante a milioane de mici parcele, necadastrate, fără proprietar juridic, împrăștiate în teritoriu, fără nicio sistematizare? Sau, a doua variantă, asociați-vă pentru valorificarea recoltei. Cum să pui pe piață, la pretențiile actuale, o strânsură de produse neuniforme, realizată cu tehnologii diferite, de regulă empirice, excedentare, aleatorii, în mica gospodărie?

Din nefericire, soluția „asociați-vă” este o iluzie însușită de toate culorile administrațiilor politice care au condus țara după ,89! Și în actualitate! Folosită, conștient, ca o platoșă a neputinței sau nevoinței, justificându-se că nu se asociază din cauza reminiscenței trecute!
Demersurile mele repetate, adresate tuturor președinților, miniștrilor Agriculturii, Academiei, partidelor, nu și-au găsit ecou. Fiind încă de actualitate, nu văd altă soluție, le repet:
A. Piața funciară, coordonată de stat (vezi Planul Marshal în apus), a nu se uita că pământul are o proprietate duală, publică și privată; B. Cadastru obligatoriu, gratuit și imediat – ieșirea din indiviziune; C. Preemțiunea de vecinătate, pentru facilitarea concentrării micilor parcele în ferme medii; D. Credit specializat, ieftin, chiar direcționat pentru cumpărare de pământ; CEC-ul ca instituție financiară, pe care l-am salvat de la privatizare (2006) în acest scop; E. Taxe, impozite favorizante.

Alergarea noaptea prin porumbiște nu este o soluție! Trebuie să ne așezăm, să folosim întreaga expertiză care încă mai există în domeniu, pentru definitivarea, o dată pentru totdeauna, deasupra ciclurilor electorale, a drumului spre performanță a agriculturii românești, începând cu esențialul, care este formarea clasei mijlocii, prin voința politică a tuturor!
Dr. ing. Ilarie Isac

Citește și Pastila de frumos. Un muscelean – precursor al pomiculturii moderne româneşti (II)