Părinții dominanți sau hiperprotectori sunt oameni care nu au nici cea mai mică idee despre ce înseamnă să fii părinte. Aceștia cred că sunt în cea mai mare măsură de a fi apți pentru rolul de părinte, au intenții bune, de obicei, și doresc să își protejeze copiii de cel mai mic rău posibil, având grijă să se implice până în cel mai mic detaliu din viața copilului lor.
Din păcate, aici stă și sursa blestemului de a fi crescut de acest gen de părinți; copilul va dezvolta o anxietate, pe care o va prelua inconștient de la părinții lui și o va îngloba în modul lui de a fi. Ulterior, orice va presupune ieșirea din zona de confort, cum ar fi alegerea unui partener sau a unei cariere, o va face temător sau pur și simplu va renunța la apariția celui mai mic obstacol, fiind incapabil să își asume o decizie.
O fațetă mai puțin cunoscută a acestui stil de parentaj este că părinții hiperprotectivi nu au primit, la rândul lor, susținerea și dragostea de care aveau nevoie și proiectează pe copiii lor propriile frustrări și nefericiri și așa apare un mod de comportament care se transmite transgenerațional.
Părinții hiperprotectori sunt părinți intruzivi și toxici pentru odrasla lor, pentru ei fiind imposibil să înțeleagă că au adus pe lume o altă persoană, cu alte dorințe și nevoi și mai ales diferite de ale lor. Sunt egocentrici și gândesc doar din perspectiva lor, orice încercare a copilului de a-și afirma independența fiind aspru pedepsită prin o manipulare grosieră, în care utilizarea vinii și a rușinii va fi fără menajamente folosită.
Mai devreme sau mai târziu, va fi nevoie ca acest copil să crească și să se integreze în societate. Cum a fost imposibil pentru ca acesta să își dezvolte strategii și să aibă reziliență la vicisitudinile inerente ale vieții, felul în care a fost ținut departe de tot ce înseamnă eșec având această urmare, nu va ști ce înseamnă să înveți din propriile greșeli, să îți revii după un eșec și să își dezvolte instanța autoîngrijirii, atât de importantă pentru specia umană. Acesta nu își va dezvolta încrederea în sine și, în consecință, nu va încerca prin propriile puteri, independent de alte persoane, să realizeze ceva.
Oamenilor le este imposibil să vadă cât de mare a fost impactul relației cu părinții asupra vieții lor, mai ales în lipsa unui ajutor profesionist și imparțial. De multe ori acest impact vă va afecta relațiile, cariera, familia şi mai ales încrederea în sine și prețuirea de sine.
Un parentaj sănătos este însoțit de limite și de o susținere potrivită, în așa fel încât personalitatea copilului să înflorească și să devină autonom.
Întâlnirea cu un psiholog vă va da șansa să vă puteți simți în siguranță pentru a vorbi despre tot ceea ce vă stă pe suflet și a crea schimbarea dorită. Este un loc unde poți vorbi despre gânduri și sentimente dificile, pe care altfel te-ai putea simți speriat să le împărtășești cu oamenii din jurul tău. Este un loc unde să te simți înțeles, poate pentru prima dată.
Bogdan Stoian, psiholog Clinica Senex
www.clinicasenex.ro

Citește și Ne mai îndrăgostim pe timp de pandemie?