Gică Nonoșel are grijă de vacile oamenilor dintr-un sat de sub munții Muscelului. Le adună dimineața, le duce pe izlaz, iar seara, la întoarcere, la porțile deschise. Izlazul e loc public, așa că Gică trebuie să pască vacile purtând mască de protecție. El, nu vacile! A auzit de chestia asta a doua zi după ce prefectul universitar, care e mult mai dăștept decât Gică, a hotărât că la WC-ul din fundul curții școlii trebuie să te duci cu masca. I-a spus șeful de post: ”Bă, Gicule, vezi că trebe să pui mască pe drum, că altfel îți dau amendă!”. Minim de 500 de lei, iar Gică adună pe lună cam tot atâta de la oamenii care îi lasă vacile în grijă.
Gică are o mască. A primit-o de la un proprietar de vacă. Prin aprilie, pe când era stare de urgență, iar Gică a fost nevoit să se ducă la oraș, că îi expirase buletinul. S-a dus degeaba atunci, dar a rămas cu masca. Acum o poartă din nou, după ce o uitase agățată de un cui pe sală. Alta n-are și nici nu-și va lua. Dar asta nu știe prefectul universitar! Și nici pe Gică nu-l știe, deși i-a pus masca pe față.
Aproape în fiecare zi, atunci când se înserează și vacile sunt la muls, Gică e la magazin. Un fel de băcănie cu de toate, loc în care poți zăbovi la o bere la botul calului. O plătești și o scurgi fie afară, dacă e cald, fie înăuntru, dacă pișcă frigul, deși nu prea e voie. La magazin a aflat Gică ce e cu Covidul și tot la magazin discută despre chestia asta pe care nu o înțelege, fiindcă nu se vede, nu se aude și nu se simte. ”Ăsta te omoară mai rău ca metilicul!”, l-a informat Nicu lui Vârzoabă, client fidel al magazinului și al ajutorului social. ”Ăsta” fiind Covid-19. ”Cică la noi e bine, că prefectul ne-a pus botniță la toți. Ăia de la București sunt plini de covizi”, informează Nicu. ”Păi, e bine”, zice și Gică. ”Dar, dacă o să fie rău și la noi, ce o să explice prefectul?! Că n-au fost bune măștile?”. ”Nu cred”, replică Gică. ”Găsește el altceva, că e dăștept, nu e văcar ca mine!”.
Cătălin Ioan Butoiu