Mai există interes public în presa din Argeș? Câți dintre cei care se autointitulează ziariști mai servesc astăzi acestui deziderat? Și pun această întrebare fiindcă Sfintele Sărbători de Paște au venit cu o mare victorie pentru Jurnalul de Argeș. Una care confirmă că munca noastră de ani și ani de zile n-a fost în zadar. Practic, cea mai mare campanie de presă de interes public din istoria Piteștiului a avut un deznodământ fericit. Am readus Pădurea Trivale înapoi de la hoți. În termeni juridici, Direcția Silvică, adică statul român, a câștigat procesul prin care cele aproape 40 de ha teleportate de rechinii imobiliari pe axa Rătești-Pitești și vândute apoi unor oameni de afaceri evrei s-au întors în patrimoniul public. Pe latură civilă, subiectul e închis. Mai rămâne ca DNA să dea o soluție, dacă va da, pe latură penală, în dosarul despre care ne-a confirmat oficial că-l are în lucru. Miezul Pădurii Trivale, cea mai tentantă suprafață din punct de vedere imobiliar, s-a întors la piteșteni și nimeni nu va mai îndrăzni vreodată să-i schimbe statutul, acela de zonă de utilitate publică. Când mă întorc și privesc în timp, realizez că nu ne-a fost deloc ușor. Ne-am luptat cu prefecți și judecători, cu gulere albe, cu mafia silvică și cu cea din mediul de afaceri. Am publicat prima dintr-o serie lungă de investigații la nivelul anului 2008, dacă nu mă înșel. Au urmat altele și altele, în care am dezvăluit, pas cu pas, ce ticăloșie se pune la cale și cine sunt personajele principale. Nu ne-a speriat puterea lui Nenea și nici conexiunile lui Tetea. Am mers înainte pe drumul nostru, fiindcă știam că aveam dreptate și că servim unei cauze drepte. Am fost dați în judecată și hărțuiți prin instanțe, ba am și pierdut un proces pe fond după ce un judecător din Argeș ne-a obligat să plătim daune morale celor care puseseră umărul din greu la furtul Pădurii Trivale. A trebuit să strămutăm procesul și să ne judecăm tocmai unde se pune harta în cui, la Oradea, ca să întoarcem această decizie nedreaptă. Mama ei de justiție corectă din Argeș! Am continuat să scriem, deși semnale de intimidare ne veneau din toate direcțiile. Abia după vreo patru, cinci ani, Prefectura Argeș a cerut în instanță și a obținut anularea titlului oneros de proprietate, după ce tot ea îl semnase mai înainte. Lucrurile începuseră să se miște și gulerele albe s-au speriat. Odată obținută anularea titlului de proprietate, Direcția Silvică, adică statul, n-a avut încotro și a trebuit să deschidă acțiune în instanță pentru a aduce în patrimoniul public ceea ce i se furase. Deznodământul îl știți. N-am fost singurii (din presă da, am fost singurii!) care au pus umărul să aducă înapoi Pădurea Trivale de la hoți, au mai fost câțiva din instituții, dar, pe total, am fost foarte puțini. De aceea bucuria e foarte mare pentru noi, cei de la Jurnalul de Argeș. În vreme ce alții tăiau factură după factură sau luau bani la sacoșă spre a întoarce capul, noi ne vedeam puși în situația de a plăti daune morale hoților despre care care am scris că sunt hoți și au furat Pădurea Trivale. Mă opresc aici, că suntem în Săptămâna Mare și nu vreau să pară a trufie. Nu înainte însă de a repeta întrebarea cu care am început. Mai există interes public în presa din Argeș?