Pe 14 iulie, de Ziua Franței, Octavian Mihail Sachelarie împlinește 69 de ani. S-a născut la Topoloveni, într-o familie celebră, cu strămoși atestați încă din secolul al 18-lea. Pe când era în liceu, Octavian Mihail Sachelarie își dorea să se facă… farmacist, până când, înainte de bacalaureat, o mătușă medic i-a explicat faptul că farmacia e cam dedicată femeilor, nu bărbaților.
Atunci, cu două săptămâni înainte de examenul de intrare la facultate (s-a gândit să aleagă Sociologia), a învățat la filosofie, economie politică și analiză matematică. Fără meditatori, la 1974, în România, neexistând ideea de a face meditații (în zilele noastre, o adevărată industrie). A avut parte de profesori foarte buni, pe Septimiu Chelcea, la „Metode și tehnici de cercetare sociologică”, pe Gheorghe Vlăduțescu, la istoria filosofiei antice și medievale, pe Alexandru Boboc, la istoria filosofiei moderne și contemporane ș.a.
În subteran, la Mina Petrila, cercetare sociologică
Cel mai mult s-a apropiat de Septimiu Chelcea, cel care, dincolo de curs, în fiecare vacanță de vară organiza tabere de cercetare sociologică pe teren. Una dintre acestea i s-a întipărit pentru tot restul vieții în minte lui Octavian Mihail Sachelarie. A fost o cercetare sociologică la Mina Petrila din Valea Jiului. Studenții au ajuns acolo imediat după greva minerilor din Valea Jiului, din 1-3 august 1977, cea mai amplă mișcare de protest de pe vremea lui Ceaușescu. Greva nu a avut un caracter politic, deși Ceaușescu s-a speriat, ci a vizat condițiile grele de muncă. Studenții au primit ca temă tocmai cercetarea condițiilor de muncă ale ortacilor.
„Am coborât cu colegii în cel mai adânc puț, la 1000 de metri sub pământ, declară Octavian Mihail Sachelarie pe un ton reconfortant în prezent. O luam pe o platformă, până la lift. Ajunși la 1000 de metri, îi urmam pe minerii ce intrau în șut printr-un tunel îngust în care abia se putea respira. Minerii se apucau de lucru, noi, studenții, încercam să-i chestionăm. Nu ne băgau în seamă, abia după o săptămână au început să intre, cât de cât, în vorbă cu noi. Când mâncau de prânz, năvăleau puhoaie de șobolani. Șobolanii erau cât o pisică de mari, pentru că minerii aveau grijă de ei, luau ei o îmbucătură, iar pe a doua o dădeau șobolanilor. Aceștia le salvau viețile, pentru că presimțeau eventuale gaze toxice și fugeau din zonă. Iar minerii fugeau și ei. Oricum, nu se putea spune că aflam mare lucru de la ei, ce ne interesa pe noi. Mai multe lucruri am aflat de la… soțiile lor. Acestea nu lucrau, stăteau acasă, erau casnice, fiind neglijate de soții lor. Pentru că minerii ieșeau din șut parcă pe la ora 14.00, încercau să se spele cât de cât, că abia li se vedea albul ochilor, și mergeau la cârciumă. Se îmbătau bine, mergeau acasă și se culcau morți de beți, iar a doua zi o luau de la capăt. Abia mai târziu, văzând autoritățile că soțiile îi înșelau cu cine găseau, inclusiv cu studenți, au fost înființate fabrici de confecții, să li se ocupe și lor timpul”.
Citește și Fostul manager Octavian Sachelarie, onorat de Consiliul Județean Argeș pentru întreaga activitate
Angajat ca muncitor calificat la Biblioteca Județeană
În 1978, cu specializarea Sociologie în buzunar (ultima promoție, Facultatea de Sociologie a fost desființată întrucât s-a constatat că numai absolvenți cu conștiință socialistă nu producea, ba dimpotrivă), Octavian Mihail Sachelarie este numit profesor de… geografie într-o comună amărâtă din Bărăgan. Este privit cu ură de către ceilalți profesori din cancelarie, era și singurul cu studii superioare, probabil din cauză că se prezentase pus la patru ace, după moda pariziană. Tatăl său îi spune scurt: „Nu e de tine aici, hai acasă!” Apelând la pile, ajunge la directorul Bibliotecii Județene Argeș, Silvestru Voinescu. Acesta îi pune câteva întrebări de cultură generală și îi spune că îl angajează. Ca muncitor calificat, cu salariu de 760 de lei pe lună. Se angajează, așadar, la bibliotecă, obținând negație de la Ministerul Educației (pentru că refuzase numirea ca profesor, altfel ar fi plătit bani grei pentru școlarizare).
Și uite așa, proaspătul absolvent de Sociologie, are ca prim serviciu al său, la 1 august 1979, funcția de muncitor, totuși, calificat, la Biblioteca Județeană. Făcea de toate, a cunoscut biblioteca din toate punctele de vedere. Mai mult, a fost o perioadă extrem de veselă. Dar nu putea rămâne doar un simplu muncitor, mai ales că în 1981 participă la cercetarea sociologică cu tema „Contribuția literaturii tehnice la formarea și perfecționarea forței de muncă”, realizată sub auspiciile Bibliotecii Centrale de Stat, rezultatele apărând sub formă de volum.
Citește și Octavian Sachelarie și-a lansat volumul ”Imposibila reîntoarcere – confestiuni afective”
Demisie din cauza unui… cuvânt
După ce urmează cursuri de specialitate, în 1983 îi este eliberat atestatul de bibliotecar emis de Centrul de perfecționare a personalului de la Consiliului Culturii. Ajunge bibliotecar, fiind coleg cu Miron Cordun și Nicolae Rizescu, lucrând la colecții speciale. Silvestru Voinescu îi devine, între timp, mentor spiritual. Legendarul fost director al Bibliotecii îl îndeamnă să scrie. Și chiar realizează împreună, în 1988, volumul doi din „Argeșeni în spiritualitatea românească” (plus Nicolae Rizescu, singurul om care bătea la mașina de scris cu 10 degete în același timp).
Fostul muncitor calificat, fostul bibliotecar, fostul responsabil la colecții speciale și achiziții de carte rară, ajunge în 1998 director adjunct al Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu”. În 2005, după moartea d-lui Voinescu, ajunge director general al bibliotecii, iar după 1 septembrie 2014, Octavian Mihail Sachelarie câștigă mai multe mandate de manager al bibliotecii. În 2015 i se dedică o carte. După 43 de ani de muncă exclusiv la Bibliotecă, la 7 decembrie 2022, demisionează pe neașteptate. Din cauza unui… cuvânt.
Cuvânt pe care suntem siguri că o să-l spună singur, public, într-o bună zi…
Citește și Aspecte din „Jurnalul de război” al locotenentului muscelean Gheorghe Bădescu
0 Comentarii