Sunt în primul rând cei care plutesc pe ape. Nu vă duceți cu gândul la înecați, chiar dacă este adevărat că până la urmă orice cadavru iese la suprafață dacă nu i s-a legat un pietroi de gât sau de picioare, ori n-a fost cusut într-un sac cu balast.
E vorba de oameni vii. Tot atât de vii ca mine, care scriu, ca tine, care mă asculți și poate mă înjuri, ca dama de colo, fără camelii, dar cu medalii, pe care o s-o prezint mai la vale. Ca domnul care a profitat de ea pe când era primadonă și el june – trăgător de sfori. Nu-i luați în seamă nici pe cei ținuți pe deasupra valurilor de colacii de salvare, că nu e meritul lor…
Îi vedeți și nu vă vine să credeți: sunt umflați cu pompa! La data aceasta, la modul absolut real. Când va fi vorba de metafore, o să fiți avertizați…
De intestine în care se suflă aer nu aflați pentru prima oară. O făceau, chiar cu gura, măcelarii de altă dată și gospodinele, ca să vâre în ele tocătură cu mirodenii pentru cârnați sau caltaboși. Dar acelea erau mațe de oaie, de porc, de alte animale domestice și comestibile. În mod nedeclarat și de cal, și, clandestin, de câine.
Acum avem de-a face cu intestine de om! Viu! Activ! Performant! Împuns în fund!
Auzisem de o deviație subumană numită sex anal. De clisme cu un muștiuc manevrat tot pe acolo… Dar nu de umflarea pântecului cu aer comprimat.
Dezvăluirea o face o campioană națională și olimpică la înot, într-un tabloid, din presa centrală, liber și libertin, înțesat cu știri senzaționale și de scandal… Siluită de antrenor înaintea concursului, în secret și în locuri dosnice… Declară că nu-i făcea plăcere, ba chiar se simțea jenată, în primul rând în locul acela sensibil, apoi în conștiința ei decentă. Însă treaba se lăsa cu trofee.
Dar să trecem peste această oribilă aberație de comportament în lumea sporturilor și să ne oprim, pentru o clipă, în lumea pe care bătrânii noștri o numeau luminată, ca să arate cât e de nesfârșită… Și care din ce în ce cuprinde tot mai mulți indivizi ce plutesc pe valurile vieții, ba chiar pe deasupra, într-un fel de-a dreptul miraculos. Îi vezi cum își dau importanță, cum pășesc cu aroganță, cum se așează la volan ca pe un scaun regal, cum urcă scările înfumurați și trufași, că n-ar fi destul de proști dacă n-ar fi și fuduli. Credeam că se umflă numai în pene, dar iată că sunt umflați și cu țeava în mațe. Adică acolo unde le fermentează lor ideile și sentimentele trăznite și neostoite.
Iată-l pe deputatul care moțăie în parlament, privește filme porno pe aparatul mobil, își aranjează afacerile la telefon și votează legi de care habar nu are, la semnul făcut cu degetul de liderul grupului său parlamentar. Dar cel mai bine se dezvăluie el când partidul îl trimite să-l reprezinte la tribună, la televizor, sau la mitinguri electorale. Unde rostește vorbe fără noimă și fără șir ca un robot dereglat.
Îl poți găsi pe umflatul în mațe în toate instituțiile și serviciile, de la primărie, prefectură, consiliul județean, ministere și chiar în cele două palate, guvernamental și prezidențial. Are dreptul: el și-a plătit cotizația și contribuția cu vârf și îndesat, și-a cumpărat locul pe listele electorale, execută indicațiile primite. Când e vorba de promovare, prima întrebare este ce a făcut el pentru partid. În rest, să nu duci grijă, ți se confecționează imaginea, ești balonat cu aer comprimat, bun de votat… Când îți scade burta, îți vâră din nou meșteleul unde trebuie și o duci tot așa, călare pe situație până în ziua când sari în altă barcă.
Nu poate exista circ fără bufoni, paiațe, jongleuri și numere senzaționale… Noi suntem spectatorii… Căscăm gura, plătim și aplaudăm…
(Prof. Marin Ioniţă)
0 Comentarii