Tot ne mai privește o frumoasă doamnă aflată la vârsta maximei înfloriri. Cu un zâmbet aproape enigmatic. De pe niște panouri mari cât casa. Care au pus atât de mult stăpânire pe centrul orașului și împrejurimi încât bărbații aflați în această cursă electorală nu au rămas decât niște ecouri în umbră.
Dar peste toate aceste portrete de sindrofie a început să plouă, să ningă și să cadă promoroacă. Bătălia a luat sfârșit!…
Dar ce vei fi făcând tu, Ana, după toată această vânzoleală? Îți numeri banii pe care i-ai cheltuit, prietenii care ți-au mai rămas, pe cei care ţi i-ai câștigat, timpul pe care l-ai pierdut, energia și înverșunarea pe care le-ai folosit până la epuizare sau regenerare?
Ana, să nu plângi! N-ai de ce să te simți vinovată! Nu tu ai tras partidul în jos, el te-a târât pe tine! De ce și de cine să fii acuzată? Nu tu ai încercat să sperii electoratul cu stafiile Chinei și Europei. Nu tu te-ai văitat la Sublima Poartă. Nu tu ai micșorat salariile, ai blocat angajările, ai redus personalul bugetar, ai micșorat pensiile!… N-ai legături cu mafia internațională, sau comori din gropile de gunoaie. Nici iahturi, nici conturi, nici vile în străinătate, nici insule pe mări îndepărtate. N-ai făcut gondole pe cabluri inutile, bazine, stadioane, parcuri în sate depopulate, n-ai participat la licitații trucate și la privatizări dubioase, n-ai avut firme căpușă…
Care dintre marile doamne care s-au aflat la putere să te acuze? Elena Udrea? Roberta Anastase? Sulfina Barbu? Anca Boagiu? Sau faimoasa Ridzi? Ori Videanu? Berceanu? Faimosul Păsat? Ungureanu? Neamțu? Marele Blaga? Da ce, ei și ele au reușit să intre în Parlament prin voturile de la urne? Victimă și a sistemului? Alții au intrat la redistribuire cu un număr de voturi de zece sau cincisprezece ori mai mic decât ai primit tu!
Să nu plângi, Ana! Când e vorba de cinste, ai fost deasupra tuturor. Tot ce ai agonisit a fost prin muncă, fără speculă sau favoruri. Clientelă de bună voie, nemânată de nimeni, atrasă de o bună prestație…
Nu e de mirare că te-au acceptat. Au dorit cu adevărat să aibă printre ei și un om curat. Așa, ca un exponat. Piesă de decor. Dar tu spuneai într-un interviu publicat chiar în acest ziar că nu vrei să le speli rufele murdare. Și nici să fii preș de șters pe picioare. Ceea ce putea să fie riscant. Ba chiar fatal într-un asemenea viespar. Să ai aceeași soartă pe care au avut-o și alții de teapa ta: ori să joci cum ți se cântă în hora corupției, ori să fii eliminată…
Să nu plângi! Tu erai recomandată de trecutul tău fără pată. Și de persoană angajată în folosul comunității. Habar nu aveai că vei fi candidată pe când ajutai, chiar financiar, elevii de la Liceul de Arte să picteze, să cânte, să se perfecționeze, să-și valorifice lucrările. Când sponsorizai cărți ale „Ucenicilor Vrăjitori”, membri ai cenaclului literar și de jurnalism al elevilor și studenților din Pitești. Precum și reviste de istorie și de cultură, editate de specialiști în domeniu.
Bogată în idei, gata să muncești pentru ca să le promovezi, cu oameni ca tine altfel ar arăta Parlamentul românesc. În proiectul tău cu zece propuneri, nu e vorba de cai verzi pe pereți… Ci de măsuri concrete, realiste și aplicabile fără întârziere.
Dar n-ai avut noroc. Nici tu, nici comunitatea, nici țara. Poate că șefii tăi știau de la început că ai să pierzi. Să pierzi tu aici, ca să câștige ei în alte colegii. Nici unul de pe lista de candidați nu au îndrăznit și nu au fost obligați să candideze împotriva unui reprezentant al puterii ca Daniel Constantin, șef de partid în coaliție, ministru în actualul guvern, susținut de un mare grup financiar și de o televiziune foarte virulentă. Și aflat sub aripa unui primar ca Tudor Pendiuc, cel care l-a făcut să câștige până și pe un candidat total necunoscut pe aici ca domnul Zisu…
Să fi fost tu mielul ce trebuia sacrificat? Oricum, și-au luat mâna de pe tine, lăsându-te să te descurci singură, de la publicitate vizuală și în ziare, până la contactele cu alegătorii. Dar chiar în aceste condiții ai câștigat mai multe voturi decât pe câte s-a contat.
Să nu plângi, Ana! Este un vechi obicei la ei, cei din conducerea centrală, să nu aibă încredere în liderii sau membrii din Pitești. De aproape două decenii v-au fericit cu prinți străini. După Boureanu, căptușit cu dosare, iată-l pe Andrei, și mai bănuit. Un semn că nu au oameni capabili în teritoriu. Dar cu ce s-au ales?
Ana, să nu plângi! Nu ai de ce! Ai pierdut pe nedrept! Dar o bătălie nu e un război…
Poate altă dată, sub alte zodii… Când te va alege sau vei fi aleasă de un partid curat și bine intenționat. Poate reformat, poate încă necunoscut…
E atâta nevoie de oameni ca tine. Șterge-ți lacrimile. Zâmbește.
(Prof. Marin Ioniţă)
0 Comentarii