# Convorbiri neconvenţionale cu actorul Petre Dumitrescu
# Prieteni? Duşmănii? Publicul generos? Suspicios? Interpretări? Regizori? Actori? Roluri? Satisfăcut? Dezamăgit?
– Un actor se cunoaşte pe sine însuşi şi este recunoscut făcând parte dintr-un colectiv artistic. În cele două colective în care am lucrat 54 de ani (Teatrul de stat Reşiţa şi Teatrul „Al. Davila” din Piteşti) relaţiile mele cu toate compartimentele instituţiei au fost, fără excepţie, foarte bune. Nu am duşmănit pe nimeni şi sunt convins că nimeni nu m-a duşmănit.
Probabil şi datorită genului meu de teatru, acesta nefiind un gen de mare succes la public, eu nefiind un actor de comedie. În cei 54 de ani am jucat mult, peste 160 de roluri (roluri mare întindere, roluri principale, roluri de mică întindere şi un rol de figuraţie). Rolul de figuraţie l-am jucat în spectacolul cu piesa „Electra” de Sofocle, unde colega mea Angela Radoslavescu juca Electra, iar eu, Petre Dinuliu şi doi maşinişti jucam „tropăitorii”. Contribuţia noastră consta într-o trecere de la dreapta la stânga la începutul spectacolului şi de la stânga la dreapta la finele spectacolului, concepţia regizorală fiind a lui Mihai Radoslavescu, regizor al teatrului. Voi aminti câteva spectacole în care am avut o contribuţie însemnată: „Doi tineri din Verona” de Shakespeare – Valentin, rol de mare întindere, regizor fiind Vlad Mugur – Maestru Emerit al Artei, „Vlaicu Vodă” de Al. Davila – rolul Mircea Voievod, rol principal, „Inspectorul de poliţie” de Prestley – Eric, rol principal, spectacol pus în scenă de Constantin Anatol, actor şi regizor de la Teatrul Naţional Cluj, „Livada cu vişini” de Cehov – rolul Gaev, rol principal pe toată întinderea spectacolului, – rol care pentru mine şi pentru oameni de teatru a fost o reuşită, pentru presa locală n-a însemnat nimic. Pentru fiecare personaj mi-am gândit şi construit personal aplica pentru fiecare mască (faţă). Ieşeam din scenă un personaj şi peste aproximativ un minut, intram schimbat cu totul, cu mască şi costum şi atitudine – o altă construcţie de personaj, care nu mai avea nimic în comun cu cel anterior. Până şi glasul şi frazarea erau altele. Mi-am permis acest lucru, regizorul ştia acest lucru, pentru că în facultate m-am specializat pentru această performanţă. Acolo am construit multe personaje cărora le-am compus atât caracterul cât şi înfăţişarea. La Consiliul profesoral contribuţia mea a fost foarte bine apreciată, cât şi a colegului meu, Ştefan Iordache, care juca Ui. A fost o mare reuşită de care îmi aduc aminte cu plăcere, destul de des.
# Roluri pe care le-ați preferat, roluri pe care le-ați interpretat din obligație? Ați stat și pe margine?
– Aş putea să vorbesc mult despre activitatea mea în teatrul românesc. Am trăit şi clipa în care regizorul Matei Varodi m-a distribuit în rolul de mare întindere în piesa domnului Marin Ioniţă, profesor, scriitor şi ziarist, intitulată sugestiv „Morişca”.era o piesă care dezbătea problemele noastre existenţiale contemporane. Se punea problema marginalizării intelectualului în societatea de azi. A fost unul dintre rolurile care mi-au plăcut foarte mult, îl jucam mereu cu plăcere. S-au jucat 11 spectacole cu aceeaşi piesă, ceva mai mult decât altele, dar asta nu din cauza colectivului. La noi se încetăţenise maniera de a juca al treilea spectacol după 3-4 luni, şi după alte 3-4 luni era programat al patrulea spectacol, atunci când el nu mai avea nimic din ce obţinuse prin atâtea repetiţii, devenind inutil. Cu spectacolul domnului Ioniţă s-a întâmplat puţin altfel – s-au rupt pantofii balerinei şi Teatrul nu a avut bani (20 lei) să-i cumpere de la Opera Română. M-am oferit eu să dau aceşti bani, puţini. Nu m-a băgat nimeni în seamă. Păcat de munca noastră, de credinţa şi vocaţia noastră. Spectacolul era foarte greu, ţinea fără pauză două ore, două ore şi 10 minute cu pauză. Rolul meu era rol de mare întindere care mă solicita în mod deosebit, pierdeam în greutate 1,2 kg la fiecare reprezentaţie. Era un consum extraordinar, dar nu conta, publicul pleca mulţumit de calitatea textului şi a spectacolului.
0 Comentarii