„În politica europeană, subiectul noii taxonomii a UE este intens dezbătut de câțiva ani, el venind să susțină angajamentele privind Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, Acordul de la Paris, Pactul ecologic european și tranziția către o economie mai eficientă în utilizarea resurselor și neutră din punct de vedere climatic. În România, subiectul taxonomiei este cvasi-necunoscut, deși mizele sale sunt imense.
Pe scurt, taxonomia este un sistem de clasificare pentru investițiile durabile folosit la nivelul UE, al cărui scop este acela de a defini un limbaj comun pentru investițiile publice și private în proiecte care au un impact semnificativ asupra climei și mediului. În acest sens, «Regulamentul UE 2020/852 privind instituirea unui cadru de facilitare a investițiilor durabile» definește criteriile pentru a determina dacă o activitate economică se califică drept durabilă din punct de vedere al mediului; cu alte cuvinte, cu ajutorul taxonomiei se poate demonstra dacă o investiție este sau nu «verde» și «prietenoasă» cu mediul. La 21 aprilie 2021, colegiul comisarilor a ajuns la un acord politic privind «Actul delegat privind taxonomia UE în domeniul climei», oferind mai multă claritate în legătură cu activitățile economice care contribuie cel mai mult la îndeplinirea obiectivelor de mediu ale UE. Agricultura, anumite sectoare energetice – în speță energia nucleară și activitățile de producție de gaze naturale – nu au fost momentan incluse în taxonomia UE, comisia amânând decizia emiterii unor acte delegate complementare.
Pentru România, miza includerii în taxonomia UE a celor trei domenii-cheie – agricultură, gaze naturale, energie nucleară – este imensă, dat fiind faptul că în joc sunt și posibilitățile de a finanța aceste sectoare prin instrumente ale UE și fonduri europene. România trebuie să-și apere cu temeinicie interesele energetice și să-și argumenteze solid, în toate forurile europene de decizie, susținerea pentru un mix energetic diversificat, care include și energia nucleară și statutul de combustibil de tranziție pentru gaz.
În fapt, există o legătură certă între cheltuielile eligibile din PNRR și această taxonomie, iar cei care își arogă cu multă auto-suficiență «paternitatea» Planului Național de Redresare și Reziliență ar trebui să aibă și priceperea și curajul de a negocia în cunoștință de cauză și în interes național. Din păcate pentru România, PNRR-ul nu a fost supus dezbaterii parlamentare și nu știm în acest moment ce configurație are, la ce capitole s-au făcut realocări și reduceri sau cine și cum va negocia PNRR-ul în numele României. Un singur lucru este cert: miza este imensă, iar costurile unui potențial eșec vor fi decontate de toți românii!”, a declarat Ovidiu Puiu, senator PSD de Argeş.
M.S.
Citește și Senatorul Ovidiu Puiu: „În Uniunea Europeană, dublul standard e o realitate!”
