Județul Argeș este printre cele mai vizitate zone din țară, iar dacă vorbim despre nordul județului putem spune că acesta este cu adevărat “o comoară a turismului argeșean”. Iată în cele ce urmează satul Podu Dâmboviței din comuna Dâmbovicioara, satul Ciocanu, şi locul de poveste care păstrează autenticitatea satului românesc de odinioară.
Satul Podu Dâmboviței din comuna Dâmbovicioara
Comuna Dâmbovicioara se află la graniţa cu Brașovul şi este, pentru cine caută peisaje pitoreşti, locul ideal pentru petrecerea unei vacanţe rustice, mai ales că zona este una impresionantă. Satul Podu Dâmboviţei este situat în comuna Dâmbovicioara, foarte aproape de peștera cu același nume, având un număr nu foarte mare de locuitori – circa 750 de oameni viețuiesc în aceste locuri. Podu Dâmboviței reprezintă un punct turistic de interes pentru cei ajunşi în aceste locuri dornici de relaxare. Acesta se află într-un cadru natural unic, în culoarul Rucăr Bran, în mijlocul Munților Iezer-Păpușa, dar și la intersecția Munților Bucegi cu Munții Leaota.
Denumirea localități a fost dată de la un pod făurit din lemn încă de pe vremea primelor atestări documentare ale localității, pod care permitea circulația dinspre Brașov spre Pitești prin culoarul Rucăr Bran.
Principala îndeletnicire a locuitorilor din aceste locuri este păstoritul. În fiecare toamnă are loc răvășitul oilor, moment de mare bucurie și încântare printre localnici. Podu Dâmboviței păstrează tradiții nealterate de câteva milenii. Cântece de oierit, doine, hore pot fi culese aproape de la fiecare bătrân al satului, în zeci de variante. La fel, portul popular are aici sute de taine și simboluri pe care tot cei bătrâni știu a le descifra și interpreta.
Tot aici cunoscutul dramaturg Paul Everac a inițiat un proiect cultural care a însemnat crearea unui complex de statui în aer liber la ieșirea din sat. Acum satul a devenit o adevărată zonă de turism rural, existând aici o mulțime de pensiuni. Satul Podu Dâmboviţei este situat la şoseaua naţională, pe DN73 (Piteşti-Braşov), la 5 kilometri de Rucăr și la 29 km de Câmpulung, fiind principala poartă de acces către o serie de trasee turistice ce duc către Munţii Iezer-Păpuşa, Piatra Craiului, Bucegi şi Leaota.
Satul Ciocanu – locul de poveste care păstrează autenticitatea satului românesc de odinioară
Satul Ciocanu se află în comuna Dâmbovicioara din județul Argeș și este unul dintre satele din țară aflate la cea mai mare altitudine, aproximativ 1200 de metri. Întemeietorii legendari ai satului Ciocanu sunt Iosif Căciulă, Teche Poponeci și Bucur Stinghe, trei dezertori din oastea Austro-Ungariei, care, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, au cumpărat de la moșnenii rucăreni toate aceste pământuri. L-au botezat Ciocanu fiindcă satul are forma unui ciocan, cu vârful spre comuna Dâmbovicioara. Locul este unul pitoresc, cu adevărat special, care păstrează autenticitatea satului de altădată, remarcându-se prin peisaje deosebite, pajiști și zone sălbatice. Căpițele de fân, dar și casele destul de rare, parcă atârnate pe câte o colină, te duc cu gândul la descrierile din poveștile scriitorilor celebri.
Satul Ciocanu își păstrează frumusețea indiferent de anotimp. Panorama spectaculoasă este completată de o combinație de culori extraordinare. Din anumite locuri ale satului se pot admira, în toată splendoarea lor, Masivul Bucegi, Masivul Piatra Craiului, dar și Munții Leaota. Ceea ce a păstrat intact acest loc este faptul că satul Ciocanu nu a fost atins de marea colectivizare din timpul regimul comunist. Astfel că, după 1990, locuitorii satului Ciocanu erau printre puținii din România cu terenurile și proprietățile rămase intacte, așa cum le-au moștenit de dinaintea celui de Al Doilea Război Mondial.
Oamenii locului reușesc și astăzi să își muncească terenurile, deși principalele ocupații în zonă rămân păstoritul și creșterea animalelor. De altfel, aproape în fiecare gospodărie se pot zări vaci sau oi. Cei pasionați de bucătăria tradițională găsesc aici produse autentice. Pot fi savurate preparate tradiționale precum brânza în coşuleț de brad, cașcavalul afumat, dulceața de fructe de pădure sau siropul din muguri de brad.
Din punct de vedere istoric, satul Ciocanu are o însemnătate aparte. Înainte de Marea Unire din anul 1918, între Ciocanu și Șirnea a fost hotarul dintre Regat și Austo-Ungaria, făcând parte din Vama Giuvala, presărată cu pichete de grăniceri. Din timpuri străvechi, acest hotar natural, sub forma unei șei, despărțea triburile trace de agricultori de cele ale păstorilor. În anul 1377, șaua este amintită ca primul punct de vamă peste munți, sub numele de Ruffa Arbor.
Citește și O istorie a cinematografelor din Piteşti
De asemenea, luptele de la Ciocanu – Șirnea au fost unele dintre primele acțiuni desfășurate de Armata României pentru înfăptuirea Marii Uniri din anul 1918. De altfel, în această zonă a căzut la datorie primul militar român, locotenent-colonelul Gheorghe Poenaru-Bordea. În preajma Vamei Giuvala, pe întinsul localităților Fundata, Șirnea, Ciocanu, Podu Dâmboviței există și astăzi tranșee, ziduri de apărare și cuiburi de mitralieră intacte din Primul Război Mondial.
Din punct de vedere geografic, din satul Ciocanu se ajunge relativ ușor pe crestele zvelte și înalte ale Carpaților. Aceștia se întind pe latura de vest și nord-vest a culoarului Rucăr-Bran și, pe vreme bună, se pot face drumeții prin zona. Satul Ciocanu se află la marginea nord-estică a județului Argeș, la limita dintre regiunile istorice Muntenia și Transilvania, la poalele Munților Piatra Craiului, pe culoarul Rucăr-Bran (DN 73). Este străbătut de DJ 730, care leagă satul Ciocanu (Muntenia) de satul Șirnea (Transilvania).
Citește și Nordul judeţului – „comoara turismului argeşean” (X)
0 Comentarii