Din cuprinsul articolului
România a cunoscut deja un regim care pretindea că religia este o rămășiță a trecutului și că omul nou poate fi construit fără Dumnezeu. I se spunea comunism. Bazat pe ideea lui Karl Marx, că este opiul poporului și pe citate din Lenin ca acesta: „Religia este un fel de alcool spiritual în care sclavii capitalului își îneacă chipul omenesc și revendicarea unei vieți cât de cât demne.”
Bisericile au fost demolate, preoții au fost supravegheați, credincioșii au fost marginalizați, iar copiilor li s-a inoculat ideea că materialismul dialectic explică totul. Azi, USR este reprezentantul curentului neomarxist care vrea să ne spună din nou că Lenin avea dreptate!
Neomarxismul și frica de Dumnezeu
Neomarxismul contemporan nu mai vine cu buldozerul și carnetul roșu. Vine cu postarea pe rețelele sociale, cu sesizarea, eticheta, indignarea regizată și pretenția că simpla afirmare publică a credinței îi discriminează pe ceilalți.
Nu interzice formal Crucea. Dar o transformă într-un obiect rușinos, tolerat doar în spațiul privat.
La Cluj-Napoca, o slujbă de binecuvântare a noului an școlar a fost suficientă pentru a scoate la iveală reflexele ideologice ale USR.
Povestea este tipic românească. Inspectoratul Școlar Județean a transmis unităților de învățământ că „vor asigura participarea unei clase de elevi” la slujba de Te Deum de la Catedrala Mitropolitană. Inspectoratul a precizat ulterior că nimeni nu era obligat să participe. Inspectorul de Religie a explicat că nu se făcea prezența și că elevii care nu urmau ora de Religie nu erau vizați. Chiar Mitropolitul Andrei a spus limpede: „Dorim ca ei să vină, dar nu constrânși”.
Pentru USR însă nu era suficient. Partidul neo-marxist a cerut demisia inspectorului școlar general Marinela Marc, iar deputata USR Corina Atanasiu a sesizat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Dintr-o frază birocratică s-a construit un proces politic în toată regula.
Ipocrizia USR
USR Cluj afirmă că nu are nimic împotriva slujbei și nici împotriva elevilor care doresc să participe. Numai că disproporția reacției spune mai mult decât comunicatul de la partid. Când o invitație produce imediat cereri de demisie, sesizări și acuzații grave, nu mai discutăm doar despre protejarea libertății de conștiință.
Discutăm despre transformarea oricărei prezențe publice a credinței într-un “suspect” ideologic.
Neutralitatea statului nu înseamnă evacuarea lui Dumnezeu din viața publică.
Înseamnă că statul nu obligă pe nimeni să creadă și nu împiedică pe nimeni să creadă. Înseamnă protejarea ortodoxului, catolicului, protestantului, musulmanului, evreului, agnosticului și ateului în egală măsură. Nu înseamnă că o cruce, o rugăciune sau o binecuvântare devin automat acte de agresiune.
Dar agresivitatea neomarxistă nu ține cont de asta. Am mai spus că USR este un partid cu reflexe comuniste, mascate sub titulatura de progresism. Iar atitudinea față de credința în Dumnezeu este evidentă.
Alte exemple de atitudine agresivă
În iulie 2026, aceeași deputată de Cluj, Corina Atanasiu îi îndemna pe părinți să nu-și mai înscrie copiii la ora de Religie. Spunea că ar fi mai bine ca elevii „să doarmă mai mult sau să se plictisească mai mult” și ironiza ideea ca viitorii adulți să „plimbe moaște pe câmp”.
Cum vă sună? Mie mi se pare că batjocorirea practicilor religioase și prezentarea Religiei ca inferioară plictiselii reprezintă dispreț maxim față de milioane de credincioși.
Cazul de la Cluj nu este izolat. În București ne-am mai confruntat cu atitudinea de liberi-cugetători, în stilul consacrat de Ion Iliescu în anii ’90.
La Sectorul 1, pe 29 octombrie 2020, cei nouă consilieri USR-PLUS au depus jurământul fără mâna pe Biblie și fără formula „Așa să-mi ajute Dumnezeu”. Și primarul USR al Sectorului 2, Radu Mihaiu, învestit pe 27 octombrie 2020, a ales formula fără referirea la Dumnezeu. La Brașov, în același an, consilierii USR-PLUS Victor Ilie, Beatrice Moraru și Andrei Oniga au ales formula „nereligioasă”. Cezar Crican a pus mâna pe Biblie și Constituție, dar nu a rostit încheierea religioasă. Sunt liberi să facă ce vor, dar să ne lase în pace!
În 2017, USR a decis să se opună modificării Constituției pentru redefinirea familiei. Decizia a provocat demisia fondatorului și președintelui partidului, Nicușor Dan, care avertiza că USR fusese votat și de oameni pentru care familia, identitatea și sentimentul religios erau importante.
Apoi, în vara lui 2026, senatorul USR Cristian Ghinea ironiza fotografiile unor politicieni români alături de un călugăr de la Muntele Athos. Ironiza un gest de respect față de un om care și-a dedicat viața credinței.
Un tipar clasic
Ced că sunt suficiente exemple. Problema apare când le așezi una lângă alta și observi tiparul: religia este tratată aproape întotdeauna ca un pericol, tradiția ca un obstacol, familia creștină ca o construcție suspectă, iar prezența Bisericii în spațiul public ca o anomalie care trebuie limitată.
USR se definește oficial drept partid liberal și de „centru-dreapta modern”. Numai că o parte influentă a partidului se comportă potrivit reflexului neo-marxist clasic: instituțiile, valorile și tradițiile nu mai sunt privite prin rolul lor istoric și comunitar, ci prin raporturi de putere.
Familia devine un instrument de dominație. Biserica devine un aparat de influență.Credinciosul devine victima unei manipulări pe care nu este capabil să o înțeleagă singur. Iar politicianul „progresist” se oferă să-l elibereze, inclusiv împotriva voinței sale.
Acesta este credința noii stângi, ca și a vechilor bolșevici: omul simplu nu știe ce-i face bine, dar activistul luminat știe.
Direcția politică mai importantă decât libertatea
Nu toți membrii și alegătorii USR sunt ostili religiei. Ar fi nedrept și fals să spunem asta. USR a avut și poziții favorabile comunităților religioase. Dar problema nu este credința fiecărui membru USR, ci direcția publică imprimată de vocile cele mai agresive ale formațiunii.
Credința nu se introduce cu forța în catalog. Dar nici nu se scoate cu forța din sufletul unei națiuni.
Iar celor care visează o Românie sterilizată spiritual trebuie să le spunem răspicat cuvintele care au stat pe frontispiciul istoriei noastre:
Nihil sine Deo. Nimic fără Dumnezeu!
Autor Dan Andronic. 6 septembrie 2026
Citește și: Ultima oară: s-a aşezat pe bancă şi şi-a aprins o ţigară…
0 Comentarii