Am asistat la o conferință, la Centrul Cultural Pitești. Cum limbajul filosofiei poate vorbi limba teologiei. Sau invers. Vorbitorul, tobă de carte, cu două doctorate, în filosofie și teologie, s-a demascat. A dorit să vorbească pe limba teologiei, dar a făcut abuz de filosofie. A mărturist că a fost ateu, că liceul militar pe care l-a absolvit l-a făcut ateu. Dar familia să nu fi avut niciun rol? Să fi contat prostiile din liceu? Firește, nimeni nu l-a crezut. A făcut paradă de filosofie, de fenomenologie, de Husserl, de Heidegger, de doi bani, pe fugă, nimic despre credință, una sinceră.
Domnule Nicolae Turcan, sunteți tobă de carte, dar nu puteți vorbi despre limba credinței. Ați rămas un ateu. Nu există convertire sinceră după ce ați urmat un liceu militar. Cine vă crede că ați ajuns ateu urmând un amărât de liceu militar???
Poate, vreodată, ajungeți să vă asimilați teologia, de care faceți caz. La ora actuală, sunteți un filosof rătăcit în concepte! Un religios fără religie.
Citește și Autobiografia unui supravieţuitor al Experimentului Piteşti – Nicolae Purcărea
Citește și Pafnutie Pătrăşcanu, unul dintre cei mai cruzi torţionari din Fenomenul Piteşti
0 Comentarii