C.R.: L-ați amintit pe dl Constantin Stroe, care v-a fost coleg. Cum ați relaționat cu acesta?
N.D.T.: Am relaționat la superlativ, ca de la coleg la coleg. Voi începe cu faptul că după 1989 am avut un lung „concediu politic” de vreo trei luni. Stăteam acasă, nu făceam nimic, doar primeam salariul ca mai apoi să mă transfere automat la Direcția Județeană de Muncă, expert-instructor în domeniul organizării muncii și salarizării. De la Direcția de Muncă am plecat pentru că nu îmi plăcea rutina. Am ajuns la firma Ital.ro, apoi la S.C. Tehnoremat, unde am lucrat doi ani ca, mai apoi, să mă întorc la vechea mea dragoste - Automobile Dacia Renault Pitești. Așa că în 1993 m-am întors la Dacia unde am vorbit cu colegul meu de facultate Costel Stroe, care era director general și care mi-a spus: „Ce bine că ai venit! Chiar doream să am un om de încredere, vreau să informatizez Baza de Aprovizionare a Uzinei, unde e mult haos în miliardele de poziții de repere de automobil și materiale diverse.
Ajută-mă să pun ordine aici și va fi bine”. Am avut surpriza să constatăm în timpul procesului de implementare a sistemului informatic de gestionare a stocurilor că multă marfă nu intra în uzină; în uzină erau doar documentele, iar marfa ajungea la niște „băieți deștepți”. Câte vile din Ștefăneşti și din județ nu s-au acoperit cu tabla destinată caroseriilor Dacia și câte materiale de construcții nu au ajuns pe cale ilicită tot la nişte șmecheri!! Eu mă declar mulțumit pentru că, odată cu implementarea sistemului informatic „Gestiunea stocurilor” la baza de aprovizionare a uzinei, asemenea practici s-au oprit. În 2001 a venit vremea să plec la pensie din Uzina de Autoturisme Dacia. Eram foarte mulți colegi de facultate care aveau diverse funcții și în frunte era Constantin Stroe, directorul uzinei. Am avut bucuria să fiu sărbătorit foarte frumos la plecarea mea la pensie. Rămân amintiri de neuitat în sufletul meu. Foștii noștri profesori universitari chiar ne-au numit promoția de aur. Nu voi încheia acast interviu fără a-mi exprima regretul că dragul nostru coleg de facultate Constantin Stroe a plecat prea devreme dintre noi. A plecat în stele, a părăsit scena vieții ca să conducă, poate, în infinitul univers, o întreprindere și mai importantă. A plecat de la noi în 17 decembrie 2016, în urma unui atac cerebral. Stroe a fost un om și un coleg de excepție. Toți colegii de facultate (și nu eram puțini!) ne-am mândrit cu asemenea coleg și prieten. Cred că colegul nostru a jucat un rol foarte important în viețile, în carierele noastre, dar mai ales în destinul uzinei Dacia. Dumnezeu să-l odihnească în pacea Lui!
C.R.: Vă mulțumesc pentru acest inteviu! Mă bucur că sunteți în continuare activ, că aveți mereu zâmbetul pe buze, că vă purtați elegant atât în ținută, cât și în vorbire. Vă urez să ajungeți la vârsta de 120 de ani, după cum declarați într-un articol de ziar.
N.D.T.: Vă mulțumesc, stimată doamnă, pentru oportunitatea de a destăinui câteva dintre amintirile mele în cartea dumneavoastră! Sunt onorat!
0 Comentarii