Născut în comuna argeşeană Rucăr la 18 martie 1918, Nicolae Busioc a copilărit şi a urmat cursurile claselor primare în localitatea natală. La 15 ani a început să muncească, iar la 21 de ani a plecat militar. Atât Nicolae, cât şi Gheorghe Busioc au luptat pe frontul de est din cel de-al doilea război mondial, cei doi fraţi făcând parte însă din batalioane diferite, unităţi care au luptat însă una lângă cealaltă. Pentru că unul dintre fraţi a fost ucis pe câmpul de luptă, celălalt a fost lăsat la vatră, acesta fiind ordinul expres al mareşalului Ion Antonescu. Practic, pentru că şi-a pierdut fratele pe câmpul de luptă, Nicolae Busioc a fost lăsat la vatră cu mult înainte de terminarea ostilităţilor. Acum are 93 de ani, dar îşi aminteşte perfect evenimentele din anii ’40, evenimente care i-au marcat întreaga viaţă.

A luptat până la Odessa

La 20 noiembrie 1939 Nicolae Busioc a fost încorporat la unitatea 30 Dorobanţi Câmpulung Muscel, la Divizia a III-a. De aici a fost trimis la Regimentul 4 Argeş şi după numai două săptămâni a fost mutat la Regimentul I Vânători de munte. Şi de aici a fost transferat după circa o lună de zile la Regimentul 6 Artilerie. „Pe front am plecat în anul 1941. Mobilizarea s-a sunat în noaptea de 21 spre 22 iunie 1941. Îmi amintesc că noi eram în Bucureşti la aflarea acestor veşti. Eu fusesem oprit în armată ca instructor, iar în momentul în care s-a sunat mobilizarea am trecut la Regimentul 30 Dorobanţi Câmpulung Muscel. Am plecat aşadar la război cu această unitate şi aveam gradul de sergent. Am intrat în luptă în localitatea Ţiganca, pe Prut, pentru că aici nu se putea sparge frontul. Aici se aflau Divizia de Gardă şi Regimentul I Vânători, iar în primele lupte Divizia de Gardă se decimase pur şi simplu. Dar, până am sosit noi în această zonă frontul era deja spart, aşa că am înaintat. Am luptat până la Odessa, iar efectiv în acţiune am intrat în comuna Ploşca”.

„Mi-a trecut cartuşul prin teaca baionetei”

„Eu, spune veteranul de război, mă aflam la începutul ostilităţilor cu Batalionul I în linia a doua, iar în linia întâi se afla Batalionul II. Am primit ordin la un moment dat să trecem în prima linie depăşind Batalionul II. Am luptat în prima linie de la Ploşca până la Cota 102. Vreau să vă spun că la Batalionul II se afla chiar fratele meu, care era ca şi mine la mitralieră. La Cota 102 au fost lupte serioase, ruşii reuşind să ne ţină pe loc circa 10 zile. Aici, îmi amintesc un episod foarte interesant. La un moment dat am zărit 7-8 ruşi cu capetele goale şi care fluturau batiste albe în semn că se predă. S-au apropiat de noi şi când am vrut să-i luăm prizonieri, am avut parte de o surpriză cât toate zilele. Nu aveau de gând să se predea, ci mai mult decât atât, ne-au atacat cu grenade, ei şi mulţi alţii care au venit în spatele lor. A trebuit să ne retragem ca să scăpăm cu viaţă, dar am lăsat pe poziţii nu mai puţin de 16 mitraliere. Atunci mi-a trecut cartuşul prin teaca baionetei. M-am retras până la Batalionul II, unde se afla fratele meu. Tot aici se afla şi generalul Şteflea, cel care a organizat o contraofensivă care s-a dovedit a fi una foarte bună”, şi-a amintit sergentul rucărean.

A fost decorat cu „Bărbăţie şi Credinţă” şi „Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial”

Important de reţinut este că la căderea Odessei, unitatea din care a făcut parte protagonistul nostru a primit ordin să se retragă în ţară. Întors în garnizoana Câmpulung, în primăvara anului 1942, Nicolae Busioc a fost lăsat la vatră. „Pentru lăsarea la vatră se cerea numai răniţi, dar cum fratele meu, Gheorghe a murit la Cota 102 la 10 august 1941, în urma ordinului mareşalului Antonescu eu am fost lăsat la vatră. Adică dacă două persoane din aceeaşi familie erau pe front şi unul murea, celălalt era automat lăsat la vatră sau trecut la asigurarea serviciilor din spatele frontului. Aşa a făcut ca eu să nu mai lupt în continuare şi să nu mai particip nici la războiul din vest. De fapt, cum au venit ruşii în ţară eu deja eram civil. Îmi amintesc că am primit ordin să predăm tot armamentul în curtea Statului Major General”. Argeşeanul Nicolae Busioc este unul dintre veteranii de război decoraţi cu Medalia „Bărbăţie şi Credinţă” şi cu „Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial”.
(M.I.)