A apărut, pe la chioșcurile de ziare din județ, dar repede retrasă de pe la acestea, cartea „Nichita și Securitatea”, de Fabian Anton. Autorul vorbește că a descoperit patru mari dosare în arhiva C.N.S.A.S. privindu-l pe Nichita, prezentându-le, ca atare, în volum. Dar rămânem cu un gust amar. Nu aflăm mare lucru. Se bănuia că Nichita a avut dosar de urmărire informativă, se știa că locuința sa a fost plină de turnători, că bea enorm, că avea relații cu femei. Lucurile acestea apar în carte, dar mai nimic în plus. O dezamăgire.
Ne-a interesat dacă vizitele sale la Pitești au fost urmărite. Dar în notele informative apărute nu transpare nimic. Sigur mai există și alte dosare, de care Fabian Anton nu a dat încă. Singura legătură a lui Nichita Stănescu este, din punct de vedere informativ, în ce privește Argeșul, revista „Argeș”. Și de aici ne surâde, deși nu este numit, Radu Albu, fost șef al cenzurii pe județul nostru în acea perioadă. Cum se știe, Radu Albu a publicat o carte de amintiri în care arată importanța muncii sale și faptul că a fost o victimă, nu un călău.
Volumul lui Fabian Anton scoate la lumină o „notă” din 21 octombrie 1971 a lui Radu Albu trimisă la Direcția Generală a Presei și Tipăriturilor de pe lângă Consiliul de Miniștri. Notă în care arată: „Revista «Argeș» - Pitești nr. 10/1971, publică, pe prima pagină, la rubrica «Amintiri din prezent» tableta: «Un om al pumblului» de Nichita Stănescu, pe care o redăm:
«Îmi încep rubrica lunară la atât de iubita de mine, revistă Argeș, apărută sub grija de colecționar de tanagre vii a prietenului Gheorghe Tomozei, cu un elogiu pe care de un amar de vreme se cuvenea să-l înalț nu marelui poet care este Eugen Jebeleanu, ci acelui om al plumbului (…)
Scăpărător și ciufut ca o sabie de Toledo, marele Jebi, cum e poreclit de către admiratori, a fost și este întotdeauna în contratimp cu mersul nisipului în clepsidră, rostind adevărul de la obraz, călcând în peniță…»
Tableta a fost semnalată Consiliului Culturii și Educației Socialiste. Acesta a hotărât eliminarea celor subliniate. Materialul a primit bun de tipar”.
Așadar, Radu Albu l-a cenzurat pe Nichita Stănescu. Dar nu doar conducerea Cenzurii trebuia să afle, ci și Securitatea. Cu ce se mai ocupa și aceasta! Unde erau spionii, dușmanii de țară! Într-o nevinovată tabletă de scriitor. Și în expresia „rostind adevărul de la obraz”, interzisă, vai…
Citește și Semnal editorial. „Femeia de ieri şi de azi” şi doamna ministru
Citește și Semnal editorial. Făt Frumos din Parlament
0 Comentarii