NASA, locul unde am văzut pe viu Războiul Stelelor

de | 7.01.2015 18:49 | Actualitate

# America în 21 de zile (7)
NASA e un cuvânt cu rezonanță magnetică în memoria românilor care și-au trăit cel puțin un sfert din viață în era comunistă. E ca o așchie uitată în creierul unei generații care se minuna la Teleenciclopedia cum SUA și URSS nu sunt combatante doar pe frontul războiului rece, ci au intrat cu clăparii și în spațiu spre a-și măsura mușchii tehnologiei avansate. Superputerea SUA era într-o gherilă permanentă, nu doar ideologică, alimentară și nucleară, ba chiar și științifică în raport cu URSS, celălalt Goliat, de la răsăritul hartii. Fiindcă, e bine de știut, David n-a existat niciodată în această ecuație arogantă de putere planetară a secolului XX. Rachete, sateliți spion, peisaj selenar, navete pulverizate dramatic în spațiu, precum Challenger în 1986 și Columbia în 2003, împreună cu celebrele cuvinte „Un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire” ale lui Neil Armstrong, toate acestea fac parte din coșul meu de Crăciun din vitrina cu amintiri NASA ale Epocii de Aur. Era să uit! Nu poate lipsi din acest pachet promoțional vintage, desuet poate din pespectivă actuală, însă cu încărcătură nucleară din perspectivă sentimentală, pentru că întregește un puzzle al tinereții mele, vocea inconfundabilă, de speaker mediocru, a lui Alexandru
Mironov. Timbrul mirato-patetic al lui Mironov îți oferea un nesperat prilej de autosugestie și de visare, cât să evadezi, fie și pentru câteva minute, din Gulagul informațional al anilor optzeci. Juniorii de azi, care rămân fără aer dacă n-au Google, nu înțeleg ce însemna să te agăți de un pai de vis în peisajul gri de dinainte de 1989. 

Peste 2300 de cercetători lucrează la NASA

Ca mai toate instituțiile și companiile strategie din California, NASA, care se află sub controlul guvernului federal al SUA, e situată în Silicon Valley. Localizarea exactă  pentru Ames Research Center (ARC sau Centrul de cercetare NASA) e în Moffett Field, mult mai cunoscută ca și baza aeriană din Peninsula San Francisco a marinei americane. De altfel, în noiembrie 2014, la o lună şi jumătate de când am vizitat eu Centrul de Cercetare Ames și compania Google, aceasta din urmă a anunțat că a închiriat pentru 60 de ani, în schimbul sumei de 1,16 miliarde dolari, trei hangare și un aerodrom, toate în suprafață de 400 ha. Gigantul IT fondat de Larry Page a informat că va deschide aici un muzeu Google, dar va înființa și un centru de cercetare al companiei, reprezentativ pentru toată zona Silicon Valley. Page și boardul Google ar fi dorit evident să cumpere cele trei hangare, însă nu s-a putut fiind vorba de o instituție strategică a SUA, aflată sub control federal. Realizați însă despre ce tranzacție safe și strategică e vorba, din moment ce un gigant privat, cum e Google, a pus la bătaie peste un 1 miliard de dolari pentru un contract de închiriere al unei baze americane. Revenind la Centrul de Cercetare Ames, el poartă numele fondatorului său – Joseph Sweetman Ames. A fost înființat pe 29 Decembrie 1939, ca și comitet ce superviza cercetările în domeniul aeronautic. Nouăsprezece ani mai târziu, în 1958, Centrul de Cercetare Ames (ARC) a intrat în istorie devenind parte integrantă a NASA. După ultimele estimări, Centrul Ames are un capital în echipamente de peste 3 miliarde dolari, 2300 de cercetători și un buget anual de 860 milioane dolari. Am vizitat muzeul Ames, mult mai cunoscut ca și „muzeul NASA”, într-o zi însorită, aproape toridă în California, undeva la jumătatea lui septembrie 2014.

Amintire în costumul de cosmonaut

Muzeul e amenajat în ceva ce seamănă a capsulă spațială. Intrarea e free, ai ce vedea, iar la final poți face cumpăraturi în free-shopp-ul special amenajat, de unde poți cumpăra tricouri, șepci, insigne, magneți, hanorace și alte suveniruri originale produse sub brand-ul NASA. Țin minte că am cumpărat o șapcă și o insignă pentru nașul și asociatul meu, Cristian Vasile. Am pornit de la ideea că dacă tot a navigat el atâția ani, ca inginer mecanic, pe mai toate apele mari ale planetei, trebuie să aibă o amintire și din spațiu. Leonard Soare, fratele meu de călătorie americană, a cumpărat o șapcă și un tricou alb cu sigla NASA, pe care le-a și îmbrăcat în ziua următoare, ca să poată posta fotografia pe Facebook. Doar fusesem la NASA, leagănul cercetării aerospaţiale, nu? În ceea ce-l privește pe Dan Nițescu, ghidul și gazda noastră din San Francisco, acesta n-a cumpărat nimic, aflându-se la a „n” serie de amici români pe care i-a dus să viziteze muzeul NASA. Dan ne-a făcut, în schimb, fotografii din toate pozițiile, cu toți cosmonauții, rocile selenare și machetele de nave cosmice expuse în muzeu. M-am simțit special guest star, ca de altfel orice turist ce trece pragul acestui muzeu, în momentul în care am putut să mă trag în poză în costumul de astronaut cu care a zburat Neil Armstrong pe Lună. Acum e clar unde am fost? La NASA, în locul unde Războiul Stelelor nu e ficţiune hollywoodiană, ci chiar realitate.
Gabriel Grigore

 

 

Distribuie!

Articol scris de Jurnalul de Arges

Abonează-te la newsletter!

Trimitem un newsletter pe zi, dimineața, cu știrile din ziua anterioară.

* indicates required

0 Comentarii

Ultimele articole


Loading RSS Feed