În orașul Brătienilor (ei, Brătienii, au controlat Piteștiul, județele Argeș și Muscel, România, 100 de ani), nu s-a jucat nicio piesă cu caracter politic, sub bănuiala (adevărată sau nu) că acțiunea s-ar fi produs la Pitești.
Așa nu s-au jucat, la Pitești, „O noapte furtunoasă”, „O scrisoare pierdută”, „Conu Leonida și reacțiunea” și „D-ale carnavalului”. Oricum, Caragiale era perfect informat cu ceea ce se petrece la Pitești (a fost și inspector școlar aici).
Totuși, la 21 septembrie 1938, se înregistrează o cerere adresată Primăriei Pitești, pentru a acorda sala Teatrului din localitate artistului Ion Brezeanu pentru spectacolul jubiliar de „50 ani de teatru”. Zice cererea:
„Domnule Primar,
Marele artist Ion Brezeanu, societar de onoare pe viaţă al Teatrului Naţional din Bucureşti, şi singurul rămas din falanga nemuritoare a artiştilor din generaţiile trecute, serbîndu-şi jubileul de 50 de ani de teatru, a binevoit să cedeze rugăminţilor ce i-am adresat pentru a vizita şi oraşul nostru în seara de 25 septembrie 1938, când va apare în cea mai mare creaţie a sa: ,,Ion Ocnaşul”, din piesa nemuritorului I.L. Caragiale, „Năpasta”.
Facem un călduros apel, binevoind a da preţiosul dv. concurs, punând sala Teatrului Comunal la dispoziţia celebrului artist, în mod cu totul gratuit.”
Și așa a fost. S-a jucat… „Ion Ocnașul”, piesă inexistentă în repertoriul lui I.L. Caragiale. Nici „Năpasta” nu se putea juca la Pitești! Cum cred mulți, acțiunea se petrecea în Argeș…
Citește și Muzeul Județean Argeș expune „Fata cu maramă”. Cine a fost modelul din lucrarea lui Grigorescu
Citește și Piteştiul vechi, în dezbatere
0 Comentarii