Ministrul Sănătăţii spune că internarea în spitale este sport naţional. Cu alte cuvinte, că românii dau năvală în spitalele publice fără motive bine întemeiate. Încercând să aducă un nou argument în favoarea închiderii unor unităţi spitaliceşti şi pornind de la un sâmbure de adevăr, Cseke Atilla face imprudenţa să generalizeze. Generalizează la extrem, ca şi cum milioane de oameni am fi foarte încântaţi să ne internăm în mizerabilele spitale ale statului. Ministrul a formulat o declaraţie pe care o cataloghez ca tembelă.
Da, sunt „pacienţi” închipuiţi, care stau pe patul spitalului exclusiv din raţiuni sociale. Mai exact, pentru o masă caldă şi pentru un pat. O parte dintre ei, nu zic mulţi sau puţini deoarece nu am date statistice în acest sens, nu plătesc contribuţia la fondul de sănătate. Nu sunt asiguraţi, dar statul îi cocoloşeşte pe banii „fraierilor”, adică ai celor care muncesc şi care achită impozite şi taxe usturătoare. Alţii se internează pentru că vor să se pensioneze pe caz de boală şi au musai nevoie de hârtii justificative.
Bun, dar de aici şi până la a arunca anatema asupra tuturor este cale lungă. Cu excepţia cazurilor de mai sus, şi poate că mai sunt şi alte câteva categorii de care nu am eu cunoştinţă, nu există, evident că nu există, persoane care să facă un fel de hobby din a se interna în spital. Cine este nebun să-şi dorească să stea, fie doar şi pentru 24 sau pentru 48 de ore, în aceste haznale nenorocite fără să aibă probleme reale şi grave de sănătate?
Au devenit spitalele publice hoteluri de lux şi nu ştim noi? Să fim serioşi! Sunt spitale fără medicamente, fără pansamente sau cu gândaci în saloane. Da, cu gândaci! Dacă nu mă crede, îl invit pe onorabilul ministru să viziteze, de pildă, Spitalul de Pediatrie din Piteşti. Sau măcar să se intereseze. Va afla cum bietele mame sunt nevoite să-şi ferească copilaşii de nesuferitele insecte care se „plimbă” nestingherite prin saloanele spitalului.
Ca să aperi decizia de desfiinţare a unor spitale nu este nevoie să spui lucruri trăsnite. Probabil că ministrul Sănătăţii se află sub presiunea comentariilor negative ale presei şi ale opiniei publice şi nu mai ştie ce declară. Fără discuţie, însă, că nu este o scuză. Atât timp cât ţi-ai asumat responsabilitatea să faci reformă (dar reformă este asta?), trebuie să te aştepţi la critici şi să reacţionezi cu argumente, iar nu cu afirmaţii din puţul gândirii.
Oricum, aşa-zisa reformare a sistemului public de sănătate nu va da rezultate concrete. Este pronosticul meu. Veţi constata că, şi la capătul ei, sistemul va arăta la fel de rău ca şi până acum, ca şi astăzi. Închiderea câtorva spitale nu va conduce nici la modernizarea celor rămase să funcţioneze şi nici la construirea altora noi, după standarde occidentale.
Mihai Paul Codunas