Jurnalul de Argeş a fost singura publicaţie din judeţ căreia i-a fost interzis accesul în sala unde sâmbăta trecută, PDL-Argeş şi-a ales noua conducere, iar la şefia filialei s-a instalat cu mari emoţii, întrucât a candidat de unul singur, senatorul de Dâmboviţa, Mircea Andrei. De când scriu presă, şi o fac de aproape 17 ani, nu mi-a mai fost dat să văd pe meleagurile noastre o asemenea atitudine din partea unui partid politic faţă de un ziar. Şi sunt convins că în spatele acestei atitudini se ascunde o singură persoană: Mircea Andrei, noul guru portocaliu care şi-a propus să câştige şefia Consiliului Judeţean după principiul scopul scuză mijloacele. Şi fiindcă am adus vorba de mijloace, n-ar strica să le trecem puţin în revistă, pentru că ele pot constitui reguli de bază dintr-un eventual manual al micului dictator.
Gestul în sine faţă de Jurnalul reprezintă o mitocănie şi atât. N-are rost să-i dăm alte conotaţii, pentru că ele nu există. Nici măcar nu ne deranjează, pentru că, aşa cum am dovedit săptămână de săptămână, avem surse şi resurse pentru a afla cam tot ce se petrece prin cotloanele PDL, fără a-i cere voie lui Andrei pentru asta şi, mai ales, fără a-i da să supervizeze materialele, aşa cum o fac alţii. Asta îl şi scoate din sărite pe cel care şi-a propus să pună şaua pe tot ce mişcă în judeţ, gândind că poate obţine şefia Argeşului cu mijloace împrumutate de la dictaturile sud-americane. De când s-a instalat în judeţ, senatorul-procuror asta face. Şi-a ţesut fire nevăzute care-l leagă de servicii sau diverse organe de anchetă, în vederea asmuţirii acestora împotriva adversarilor politici. N-are rost să conteste, că nu l-ar crede nimeni. A pus talpa cu tot cu crampoane pe gâtul subalternilor din partid, transformându-i în nişte marionete caraghioase, care îi execută ordinele orbeşte. Şi-a instalat locotenenţi fideli în zonele cu trafic intens de fonduri, îngroşând zestrea partidului. Direct sau prin oamenii devotaţi a pus presiune constantă pe oamenii de afaceri, pentru a-i aduce tot în haloul său de influenţă. Hinghereala de primari este la fel de cunoscută. Fie momiţi cu fonduri, fie perpeliţi de teama dosarelor, tot mai mulţi edili i se gudură la picioare. Iar în ce priveşte presa, cu din ce în ce mai puţine excepţii, a devenit monocoloră. Acesta este, în linii mari, tabloul „democratic” pe care şeful PDL Argeş îl cărcăleşte în judeţul pe care vrea să-l conducă.
Control pe instituţii şi pe bani, teroare politică de tip stahanovist, presiune sufocantă pe presă, sunt ingredientele principale pe care le serveşte Mircea Andrei Argeşului, sperând că-i poate deveni lider, fie aruncând arginţi mulţimii, ca împăraţii medievali, fie cu ciomagul organelor pus pe spinarea adversarilor. Devine caricatural acest personaj chinuit de fantasmele puterii, căruia îi furnică pielea de plăcere când argaţii din partid îi spun „stăpâne”, plătesc birul şi dau să-i pice la picioare ca să-i pupe pantofii de firmă. Un mic Gaddafi de Dâmboviţa, dornic să ne demonstreze că ne-am întors exact de unde am sperat să plecăm definitiv în 1989.
(Mihai BĂDESCU)
0 Comentarii