Marți, 3 martie, Biblioteca Județeană Argeș a fost gazdă primitoare a dublei lansări de carte, organizate de Filiala Pitești a Uniunii Armenilor din România. Protagoniste – poeta Luiza Terzian, autoarea plachetei „Flori de lauri”, și prozatoarea Arșaluis Sarchisian Gurău, a cărei făptură delicată a pulsat toată în volumul „Al treilea ochi”.
Greu de prins în cuvinte, care vor să explice, neliniștea, duioșia, flacăra din umbra versurilor constănțencei Luiza Terzian. „Florile de lauri” urmează un traiect al definirii de sine, îmbibat de iubire, altoit pe suferință și resemnare, îmbrățișând, în clipa înțelegerii sensului tuturor lucrurilor, pacea conviețuirii cu fapta și cu consecințele sale. Versurile curg spumos, rima joacă rol de vâslă, peisajul se schimbă. Vezi marea, albastrul din lume, tăcerea, dorința chiar, copilul, tatăl, primăvara, fără niciun retuș, brut, ascuțit, concentrat. Meditația, atunci când se insinuează, are darul de a încetini ritmul, de a lăsa ființa să respire înaintea saltului următor. Cartea Luizei Terzian este cartea unei poete mature, căreia și viața, și poezia i-au devenit prietene, poate cele mai bune prietene.
Arșaluis Sarchisian Gurău, prezentată prompt, doct și sensibil de prof. Lucian Costache, se apleacă, în prozele care compun volumul, asupra melancoliei native a armenilor, melancolie cu obârșia în istoria fracturată, în ziua mereu de la capăt luată așa cum iei de la capăt un război, nu neapărat la vedere, nu obligatoriu sângeros. Un drum anevoios, care începe ca o binecuvântare, dar care, nu se știe cum, sfârșește în pedeapsă. Profesoară și lingvistă reputată, Arșaluis Sarchisian Gurău desfășoară, în proza titulară, „Al treilea ochi”, episoade narative dinamice și nuanțate. Avem de-a face cu o poveste de dragoste, pe fundalul unei expoziții de artă plastică, ale cărei sinuozități se înfășoară în jurul frazei lui André Breton: „… îmi este imposibil să privesc un tablou altfel decât ca pe o fereastră despre care, în primul rând, vreau să știu spre ce se deschide.” Își face loc, în acest context, fantasticul și, dacă adăugăm și inserturile de vocabule armenești, traduse în subsolul paginii, obținem o proză curată, care se citește cu vie și îndelungă plăcere.
Denisa Popescu
0 Comentarii