În urmă cu doi ani, FC Argeș anunța revenirea la echipă a fundașului central Mario Tudose, pe care piteștenii îl vânduseră la Benfica Lisabona, în luna august a anului 2021, pentru 200.000 de euro. După patru ani petrecuți în cadrul Centrului de Copii și Juniori al clubului piteștean, Mario a fost remarcat și transferat de Benfica, în 2021.
Și-a continuat dezvoltarea la academia «vulturilor» din Lisabona, evoluând pentru echipele Under 17 și Under 19. Internaționalul de tineret n-a debutat la prima echipă a Benficăi, dar, în septembrie 2022, românul reușea să puncteze pentru Benfica U17, într-un derby cu Sporting Lisabona. În prezent, Mario Tudose este om de bază în angrenajul echipei FC Argeș, reușind să promoveze cu alb-violeții pe prima scenă a fotbalului românesc. Tânărul jucător a acceptat provocarea de a ne povesti experiența inedită trăită la Benfica Lisabona.
„O oportunitate de nerefuzat”
Cum ai ajuns la Benfica Lisabona?
- Experiența pe care am trăit-o acolo, în cei doi ani pe care i-am petrecut la Academia Benficăi Lisabona, e de neuitat. Aveam doar 16 ani, eram un tânăr fotbalist la început de drum, care pleca departe de țara natală și de cei dragi. M-am speriat, vă spun sincer, la început. Cei de acolo mă știau, mă urmăriseră la loturile naționale, dar eu habar nu aveam de interesul lor. Într-o zi, ne-a sunat cineva de la Benfica, lucra la departamentul de scouting. A vorbit cu tatăl meu, când în limba portugheză, când în engleză. Eu eram la școală, fiind elev la LPS Pitești. I-a spus fix așa: „Domnule Tudose, aveți un fiu care ne interesează. L-am urmărit la loturile naționale și ne-am decis să intrăm într-o colaborare cu dumneavoastră. Ne-a atras atenția evoluția sa bună. Recent, am fost la un turneu în Serbia, acolo unde Mario a participat la o acțiune a naționalei Under 17”.
Ce-a urmat?
- Părinții mei au considerat că sunt prea crud. Apoi, la scurt timp, cei de la Benfica au luat legătura cu clubul FC Argeș, mai precis cu domnul Jean Vlădoiu, care, la vremea aceea, ocupa funcția de manager sportiv al grupării. Tata refuzase din start, însă a fost sfătuit de către domnul antrenor de atunci, Andrei Prepeliță, să mă lase să merg acolo, fiindcă este o oportunitate de nerefuzat. Dânsul nu avea cum să mizeze pe serviciile mele, deoarece eram prea mic atunci, nu aveam foarte mare experiență, aveam doar 16 ani. Îmi era foarte greu să fac pasul către echipa de seniori… De asemenea, și domnul Mihăiță Ianovschi le-a spus părinților mei că șansa pe care o am este unică și nu orice tânăr fotbalist primește o asemenmea provocare.
Până am ajuns să mă pregătesc în cadrul academiei de acolo, am trecut printr-o serie de teste. Directorul sportiv al lusitanilor, cel care se ocupa de sectorul destinat copiilor și juniorilor, m-a monitorizat pas cu pas.
Au început să-mi analizeze calitățile, deja știau unde trebuie să mai lucrez, ce atuuri am, ce trebuie să mai îmbunătățesc. Am învățat acolo să-mi folosesc și piciorul stâng, la care eram deficitar.
De asemenea, cei de la Benfica s-au interesat de părinții mei, de educația mea, voiau să știe totul despre noi și au reușit să afle mai mult decât vă puteți imagina. Pentru ei contează enorm cei șapte ani de-acasă ai fiecărui jucător. Cei de acolo au un principiu conform căruia nu poți ajunge un jucător complet, bun, dacă nu ai la bază calități similare.
Am rămas foarte impresionat de modul cum analizează jucătorii, ei știau foarte multe despre noi. Mai mult, cei de la Benfica au venit la mine acasă, împreună cu impresarul de atunci, domnul Giovani Becali. Eu eram deja la Lisabona, habar nu aveam că directorul sportiv al clubului era la Pitești, cu părinții și fratele meu.
M-am speriat puțin, am crezut că se întâmplase ceva, dar mi-am dat seama că vizita face parte din strategia uui club de renume mondial.
Ce-ai gândit prima dată, atunci când ai ajuns să te pregătești la Benfica?
- Parcă visam, nu știam ce mă așteaptă, eram puțin șocat, dar mi-am revenit rapid, în momentul în care am început antrenamentele. Am ajuns pe 19 august 2021, atunci am semnat contractul cu Benfica. Am avut emoții cât cuprinde, eram cu tatăl meu, am fost așteptați de cei de la club și duși la hotel.
Când am ajuns, mi-au spus că sunt un fundaș cu calități foarte bune, joc de cap foarte bun, dar în viață o să întâlnesc fundași centrali, pe partea dreaptă, foarte buni, chiar în echipa la care joc, iar eu, din cauza faptului că nu pot evolua și pe partea stângă, voi fi nevoit să stau pe tușă. Ce decizie au luat antrenorii de la Benfica? M-au forțat foarte mult pe partea stângă, mai mult decât în dreapta. Iar acum, la FC Argeș, domnul Andone a simțit și a văzut acest aspect, așa că mă utilizează și pe stânga.
Vă rog să-mi permiteți să vă povestesc un episod care m-a lăsat fără cuvinte. Înainte de ajunge acolo… La un moment dat, mâna dreaptă a lui Rui Costa, președintele clubului Benfica, a venit la un meci al naționalei Under 17, jucam împotriva Macedoniei, la Buftea. El urma să dea acceptul final, el decidea dacă merg sau nu acolo. După meci, am luat masa cu acel domn și cu tatăl meu. FC Argeș anunțase că nu-mi dă drumul fără 200 de mii de euro și un procent de 20% dintr-un eventual transfer. În secunda doi, acel domn l-a sunat pe Rui Costa, i-a spus condițiile clubului de care aparțineam, iar răspunsul a venit cu promptitudine: „Dacă tu ești convins că Mario Tudose merită să vină la noi, dăm această sumă! Mi-ați zis că este un copil senzațional, nu ne împiedicăm de niște bani!”.
Am rămas fără cuvinte, eu și tatăl meu. De toate actele s-au ocupat cei de la Benfica. Am primit un salariu lunar bun pentru un tânăr de vârsta mea, era mai mult decât foarte bine.
„Mi-au făcut ciorbă de perișoare și sarmale”
Mario, cum te-ai obișnuit cu mâncarea?
- Am avut de toate acolo, aveam inclusiv nutriționist și primeam vitamine în funcție de necesitățile fiecărui jucător. Făceam analize în mod regulat și fiecăruia ni se recomanda un anumit regim alimentar. Totul era foarte strict și foarte riguros. Au văzut că nu-mi place ciorba lor, era mai mult o supă cremă, și știți ce-au făcut? Mi-au gătit mâncare românească, așa cum aveam acasă, la mama mea… Mi-au făcut ciorbă de perișoare și sarmale, dar parcă nu le-au ieșit atât de bine, oricât de mult s-au străduit bucătarii de acolo. M-au răsfățat, mi-au dat tot ceea ce voiam, nu am dus lipsă de nimic. Doar de părinți și de fratele meu îmi era dor. Portughezii mâncau foarte mult pește, mie îmi plăceau pastele, nu prea ne potriveam din punct de vedere gastronomic.
Despre baza de antrenamente ce-mi poți spune?
- Vai de mine! Nu vă puteți imagina ce era acolo, credeți-mă pe cuvânt! Când am ajuns, mi-au prezentat complexul, aveau 13 stadioane, fiecare cu tribună și vestiare proprii. De la hotel, toți jucătorii plecam în papuci, cu ghetele într-un săculeț; știam exact unde trebuie să mergem pentru a face ședința de pregătire. M-a impresionat totul acolo, era o meticulozitate de nedescris. Aveam antrenor personal, lucra cu fiecare compartiment în parte: cu fundașii, mijlocașii, atacanții, pe ateliere, așa le ziceau ei. Nu lucrau la grămadă.
Ne învăța fotbal, pas cu pas, când și cum să ținem linia, să stăm în linie, în romb, triunghi; conform stilului lor, fundașii urcau foarte mult. Și eu mai am tendința aceasta, de a înainta cu mingea la picior, de acolo am această deprindere. Stilul portughez este diferit: toată lumea atacă, toată lumea se apără.
Aveam o întreagă armată care se ocupa de noi, aveam de toate, inclusiv psiholog.
Mario, cum îți petreceai timpul liber?
- Stăteam în cameră, vorbeam des cu părinții mei, cu fratele meu Antonio, care are 13 ani și este elev la Școala Gimnazială „Ion Minulescu”. El este suporterul meu numărul 1, dar nu și-a dorit să devină fotbalist.
Erai în clasa a XI-a când ai plecat la Lisabona. Te-ai mutat și cu școala?
- Nu, cursurile le-am făcut online, domnii profesori m-au înțeles și m-au sprijinit necondiționat. Când veneam la loturile naționale, le spuneam celor de la Benfica Lisabona că vin și la școală. Trebuia să dau lucrări, să-mi închei și eu situația școlară. Am învățat și pentru examenul de bacalaureat, am obținut media 8.95. A fost foarte bine, nu am motive să mă plâng. Am avut acolo de toate, am învățat foarte multe lucruri, m-am format ca om, ca fotbalist.
Mario, care este citatul tău preferat?
- Două citate sunt preferatele mele: „Succesul este suma unor mici eforturi, repetate zi de zi” și “Fericirea nu constă în a avea ceea ce vrei, ci în a dori ceea ce ai”. Citatul ca citatul, dar întrebați-mă ce animal preferat am… ador pisicile british!
FC Argeș a promovat, iar tu ai contribuit din plin la această performanță…
- Sunt foarte bucuros că am reușit să ne atingem obiectivul, am muncit foarte mult pentru a ajunge aici. Le mulțumim conducătorilor și suporterilor, care au fost alături de noi și ne-au susținut mereu. Nu a fost ușor, lupta a fost aprigă, am avut și eșecuri, dar ne-am ridicat de fiecare dată și am devenit mai puternici. Suntem o familie unită și vă promitem că vom face o figură frumoasă în Superliga.
Citește și Titlul în Liga 2 se acordă în ziua alegerilor prezidențiale!
Citește și La ceasul amintirilor. Aurel Ancuţa: „Dobrin citea foarte mult, avea mereu cuvintele la el”
0 Comentarii