Web Analytics

Maestrul coregraf Dorin Oancea: „Eu mi-am găsit fericirea în dans, chiar dacă fericirea este ca un cristal frumos spart în milioane de bucăţele pe care nimeni nu le-a reunit vreodată” (IV)

de | 21.12.2016 12:30 | Actualitate

# Convorbiri neconvenţionale

# În noile condiţii, fără hora satului, fără şezători, fără cămin cultural, fără lăutari, dar cu dansuri de import, a fost spulberat folclorul?
– Au trecut secole, de când „dansurile de import” s-au străduit să anihileze dansul folcloric românesc, dar nimic nu i-a ştirbit din semeţie, valoare şi autenticitate. Numai cine nu participă la zilele comunelor ori la festivalurile folclorice, nu conştientizează vivacitatea jocului străbun şi pasiunea cu care îl execută participanţii. Dacă am alege numai festivalul dansului tradiţional, iniţiat la Bârla de prof. Voicu Dumitrescu şi de manifestările Hora ca la Bârla, Festivalul Căluşului de la Stolnici ori de la Costeşti, Brâul de la Boteni etc, am fi uimiţi să constatăm câtă dragoste manifestă copiii pentru tradiţiile muzical-coregrafice ale argeşenilor şi cu câtă bucurie şi căldură sunt susţinuţi de părinţi. La Bârla joacă părinţii alături de progenituri, aşa cum se petrece şi la Ansamblul profesionist „Dorul”, deci cum poate fi spulberat folclorul? 
# Profesor de dans în ţară şi în străinătate, ai termeni de comparaţie? Cum mai e pe acolo cu istoria şi soarta dansului, şi cum prevăd străinii jocurile noastre populare şi naţionale?
– Cei ce au lăsat o perioadă prea lungă de timp ca jocurile, muzica şi costumele să fie acoperite de nemilosul timp, au constatat că-şi pierd rădăcinile, uită de unde vin şi încotro se îndreaptă, aşa că au depus eforturi extraordinare să refacă din stampe, costumul tradiţional, să invite ansambluri şi profesori de dans din ţările unde jocul străbun este viguros şi se îmbogăţeşte pe măsura scurgerii timpului. Şi doar aşa ansamblurile folclorice din Olanda, Canada sau Franţa, au astăzi o forţă şi o spectaculozitate demnă de respect. Dansatorii din aceste ţări au contribuit cu sume importante pentru a avea în portofoliile personale, elemente coregrafice din jocurile tuturor popoarelor, aşa că au repoziţionat propriile lor montări coregrafice, redimensionând paşii şi mişcările, pentru a performa la nivelul cerinţelor internaţionale, câştigând numeroase trofee. Jocurile noastre populare au triumfat la toate aceste manifestări internaţionale, dovadă că Ansambul profesionist „Dorul”, a câştigat ultimele trei concursuri mondiale ale Federaţiei Internaţionale a Dansului (Coreea de Sud, Indonezia şi Mexic), folclorul românesc dovedindu-şi supremaţia, aşa cum o făcea în 1985 în Sicilia ori la San Remo, sau cum zguduia scenele sălilor din Franţa, Elveţia în 1969, părând că trăieşte de 60 de ani o „tinereţe fără bătrâneţe… 
# Generaţii după generaţii de copii din Piteşti, din ţară, din Europa, daţi la învăţătură… Ai altora… Dar ai tăi? Ai copii? I-ai ţinut străini de această activitate? Ţi-au urmat pe acest drum? Ne prezinţi clanul?
– Eu mi-am găsit fericirea în dans, chiar dacă fericirea este ca un cristal frumos spart în milioane de bucăţele pe care nimeni nu le-a reunit vreodată, dar mie mi-au fost de folos tocmai acele bucăţele pe care le-am cules cu fiecare spectacol, cu fiecare realizare, cu fiecare, instruire şi mai ales cu fiecare urmaş pe care mi l-a dăruit Dumnezeu. Toţi membrii familiei mele au avut aceeaşi patimă pentru joc şi pe care sunt mândru că l-au practicat la cel mai mare nivel Cătălin-Gabriel (fiu), Lavinia-Elena (nora) şi Liliana-Maria – soţia, devenind dansatori profesionişti), în vreme ce Ştefania-Jana, Mihail-Cornel, Alexandru-Ştefan (nepotul) şi mezina formaţiei – Teodora Elena (fiica), au dăruit dansului şi ansamblului ore, săptămâni şi ani în şir. Ce răsplată mai mare pentru truda mea de şaizeci de ani, decât faptul că fiul cel mare Cătălin Gabriel, va purta mai departe această nobilă misiune de slujire a jocului strămoşesc şi a dansului în general, conducând ansamblul profesionist «Dorul», şi  împreună cu Lavinia-Elena Oancea, «Clubul de Dans Oancea», unde pregăteşte noi generaţii de dansatori.
Prof. Marin Ioniţă

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

0 Comentarii